De câteva zile, presa românească scrie intens despre investigația realizată de Context.ro și o rețea media internațională cu privire la parteneriatul dintre Rareș Mănescu, fost șef de campanie al lui Mircea Geoană, și un om de afaceri rus apropiat de Kremlin.
Semnale de alarmă în privința acestei relații dubioase a lansat și fostul oligarh rus Hodorkovski care a fost aruncat în închisoare vreme de zece ani pentru că a avut curajul să se opună preluării totale a puterii la Moscova de către Vladimir Puțin.
O reacție la acest scandal a venit din partea rectorului SNSPA, prof. univ. dr. Remus Pricopie, care a scris, pe Facebook: „Din punctul meu de vedere, parcursul electoral al lui Mircea Geoană s-a cam încheiat.” Rectorul SNSPA a atras atenția încă din luna iulie a acestui an asupra finanțării campaniei lui Geoană.
„𝐌𝐢𝐫𝐜𝐞𝐚 𝐆𝐞𝐨𝐚𝐧𝐚̆ – 𝐨 𝐢̂𝐧𝐭𝐫𝐞𝐛𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐢𝐦𝐩𝐥𝐚̆: 𝐜𝐢𝐧𝐞 𝐟𝐢𝐧𝐚𝐧𝐭̦𝐞𝐚𝐳𝐚̆?
Ziua de ieri a trecut, fiind marcată de o agitație fără precedent în „Echipa Geoană”.Rămâne, însă, fără răspuns o întrebare fundamentală: cine finanțează cea mai amplă campanie politică imorală și ilegală din ultimii 30 de ani, cu scopul explicit de a prelua conducerea țării „pentru următorii zece ani” – ca să precizăm obiectivul, enunțat chiar de Secretarul General Adjunct al NATO?Tentația de a apela la mijloace ilicite pentru a maximiza șansele electorale ale unui politician a existat și va continua să existe, atât timp cât reacția societății, în ansamblul său, nu este una fermă. S-a întâmplat în România – cazul Liviu Dragnea este numai unul dintre cele relevante –, dar s-a întâmplat și „la case mai mari”. Să ne aducem aminte de foștii președinți Jacques Chirac (1995-2007) și Nicolas Sarkozy (2007-2012), amândoi condamnați de justiția din Franța pentru finanțări ilegale ale activităților politice. Au existat multe întrebări de natură juridică și în cazul finanțării Uniunii Creștin-Democrate (CDU) din Germania (scandal care a fost declanșat în 1999) sau al fostului premier italian Silvio Berlusconi, care a avut multiple dosare de corupție, fiind condamnat, de diferite instanțe, la peste 11 ani de închisoare.Prin urmare, având toate aceste exemple nefericite, oare de ce ar fi nepotrivit să cerem politicienilor români să explice public cum își finanțează acțiunile electorale?În cazul lui Mircea Geoană, întrebarea este din cel puțin două motive suplimentare absolut legitimă:1. Mircea Geoană este înalt funcționar internațional, prin urmare NU are voie să deruleze o campanie electorală în România;2. Mircea Geoană are antecedente pe linia „beneficiilor necuvenite”, antecedente „îngropate”, până în acest moment, atât juridic, cât și mediatic. Unele îl vizează direct pe el, altele au legătură cu familia extinsă. Mă întreb oare cum ar fi să avem un președinte de țară despre care știm – există înregistrări video, care circulă pe rețelele sociale – că în tinerețe (mai exact, în 2009) avea o bucurie specială când primea mită electorală bani cash, chiar în biroul său de președinte de partid? Oare cum se potrivește această practică cu tabloul mai larg al „bătăliei” pentru viitorul României?Prin urmare, revin cu o întrebare cât se poate de simplă: cum sunt finanțate activitățile politico-electorale, imorale și ilegale, ale lui Mircea Geoană?PS 1: Un prieten mi-a semnalat ieri că principiul „Follow the money!” poate avea, în cazul lui Mircea Geoană, și alte derivate, de exemplu: „Follow the money of the brother-in-law!”. Posibil să fie corectă observația.
PS 2: Despre Geoană, AUR și Moscova o să vorbim la momentul potrivit”, a scris Remus Pricope pe pagina sa de Facebook.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News