PSnews

Post Scriptum

Resetare de joc politic. Klaus nu negociază: România, business as usual

Ieșirea de astăzi a lui Klaus Iohannis nu are nimic spectaculos. Nu a avut nici dramatismul lacrimogen al bocitoarelor din cortegiul cea a însoțit plecarea fostului procuror-șef al DNA, nu a conținut nici discursul apocaliptic al celor care prevesteau sfârșitul actului de justiție în România și nu a avut nici vreo dezicere de breaking news care să ducă în extaz susținătorii PSD.

Klaus Iohannis arătat că România este business as usual.

Expresia se potrivește perfect: în timpul Primul Război Mondial, sub primul ministru H.H. Asquith a fost folosită această sintagma pentru a putea menține țara stabilă și funcțională în vremuri de război. Pentru a nu dărâma o societate, pentru a nu pune pe butuci o țară este nevoie ca toată lumea să își vadă de treabă, să facă ceea ce este corect de făcut pentru interesul public și național.

Într-un context în care România putea fi privită cu scepticism, într-un moment în care partenerii strategii erau cel puțin atenți la ceea ce se întâmplă în interiorul țării și evaluau declarații uneori încărcate de scepticism ale beligeranților, Președintele a livrat un discurs imperturbabil. România se află în parametrii normali. România este acolo unde s-a angajat să fie. Nimic nu se schimbă: business as usual. Nu se negociază nici angajamentele de securitate din care facem parte, așa cum nu se negociază nici lupta anticorupție.

Că nu este vreo victorie, vreo înfrângere sau vreun joc care stă să înceapă a fost confirmat tocmai de declarația tranșantă prin care și-a asumat rolul de prim actor politic și instituțional care respectă legea.

Patimile dâmbovițene, jelaniile și exaltările cad astfel în subsidiar. Klaus Iohannis a ”calmat jocul” așa cum se spune în fotbal, arătând prin comparație, în fața reprezentanților lumii civilizate, că România este o țară stabilă atât în relațiile externe pe care le-a asumat de-a lungul timpului, cât și în interior având instituții și proceduri mai puternice decât prezența unui om în spațiul public.

Deontologii ar trebui să exulte de fericire. În sfârșit avem un om politic care spune răspicat că suntem un stat în care domnia legii nu este o sintagmă de complezență: atunci când a avut de ales între un om și Constituție a ales legea.

Inamicii politici ar trebui să fie îngrijorați: nimic nu este în derivă, iar evenimentul de astăzi arată că în plan instituțional România nu trăiește în febra breaking newsului sau în dramele actorilor politici secundari. PSD care a stat pe coadă asteptând ca președintele să cadă victima deciziei corecte pe care a luat-o sau să fie sfâșiat pe proprii susținători este acum în impas: când liderii războinici erau cu bagajele de concediu la ușă, crezând că au rezolvat cazul, li se arată că nimic din dramatismul zugrăvit în culori stacojii nu este așa.

Procurorii sunt tot acolo. DNA nu s-a dărâmat după plecarea Codruței Kovesi. Iohannis nu este disperat. România e tot acolo. Business as usual. 

 

1 Comentariu

1 Comentariu

  1. Cristian

    9 august 2018, 11:48 la 11:48

    A murit judecătorul Stan Mustață, omul condamnat pentru că nu a vrut să participe la executarea juridică a lui Dan Voiculescu.
    Nicușor Constantinescu e grav bolnav, îngropat în dosare penale, condamnat pe niște spețe de o înfiorătoare stupizenie.
    Am văzut de atâtea ori cum votul nostru a fost răsturnat de suspiciunile rezonabile ale unui „tovarăș” procuror. Am văzut toți cazul Rarinca. Am văzut toți drama femeii condamnată pentru un bilet de tren.
    Am putut vedea cum Ludovic Orban a fost transformat, printr-o înscenare ordinară, dintr-un politician într-un sclav speriat și penibil al sistemului.
    Am stat toți, uluiți, să vedem cum o bătrânică a fost ridicată și adusă de mascați la DNA pentru…niște ouă.
    Am văzut toți cum au fost ridicați zeci de oameni și aduși cu autocarele pentru ”declarațiI”, de fapt intimidare…
    Am privit la televizor cum într-o noapte președintele Băsescu a câștigat alegerile prezidențiale cu niște voturi ”venite” din străinătate.
    Am privit la televizor cum o isterie mediatică a făcut dintr-un șifonier, președinte.
    Am privit la televizor revoltați cum un accident comis din neglijența și indolența unor rockeri a răsturnat un guvern legitimat prin vot și înlocuit apoi de o adunătură de yesmeni incompetenți- care chiar nu au făcut nimic pentru țara asta.
    Am auzit cu urechile noastre înregistrări despre cum s-au făcut dosare și s-au nenorocit vieți doar pentru că stricau direcțiile și directivele de transformare a României într-un stat-eunuc.
    Am aflat, apoi, despre incredibilele protocoale secrete care faultau statul de drept, drepturile omului, principii elementare de justiție pentru a se putea executa mai ușor cei care stăteau într-o formă sau alta, în calea castrării României.
    Și am stat acasă. Cel mult ne-am uitat la Antena 3 sau România TV (eventual pe ascuns, să nu ne acuze,ăia, dăștepții, că ne uităm la televiziunile ”mogulilor”).
    Poate că ne-a și plăcut. Că dacă ne era antipatic Mircea Băsescu, sau Nicușor Constantinescu, sau Dan Voiculescu, sau Elena Udrea, sau Teodosie Petrescu, parcă mai mergea câte un abuz, nu?
    Iar ăștia o țin langa cu mitinguri de doi ani pentru că….cresc salariile, se pune capăt abuzurilor, se dă drumul la investiții, se mai îngrădește marele jaf, se pune punct (sau, mă rog, doar virgulă, sau punct și virgulă) diktaturilor venite de la ambasade, se readuce Constituția și legea ca argument în fața isteriei….
    Ăia ies în stradă că le cresc lefurile, noi am stat în casă privind la televizor cum unii puneau de o dictatură….
    Să ne fie rușine…
    Autor: Bogdan Duca

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Inapoi