Skip to content
Politică

Roata norocului în PSD: Teodorovici, Nicolae sau Pleșoianu în drum spre Cotroceni?

www.ziuaveche.ro

Criza de lideri din PSD se simte mai mult decât în trecut, pentru că Liviu Dragnea a avut grijă să-și elimine toți adversarii din partid și pe toți cei care nu îl ridicau în slăvi pe liderul suprem. Efectele acelei vânători îi costă astăzi pe pesediști, care se văd nevoiți să resusciteze politicieni din rândul doi sau trei, care nu mai au deloc credibilitate pe scena politică și nu pot convinge o țară întreagă.

Cursa pentru alegerile prezidențiale îi aduce în atenția electoratului pe cei 3 pesediști care se visează președinți ai țării, fiecare cu strategia lui păguboasă, dar care se potrivesc acestui PSD condamnat la înfrângere după 3 ani de guvernare iresponsabilă.

Eugen Teodorovici

Va intra în cursă cu eticheta de bugetar de lux care toată viața a lucrat în instituțiile statului, însă n-a ajutat societatea. În timpul mandatului său la Ministerul Finanțelor, ANAF a fost o instituție inexistentă în stat care n-a recuperat prejudiciile din dosarele penale și n-a declanșat anchete împotriva marii evaziuni fiscale. Deși în 2018 au fost aproape 300 de intervenții ale PSD în Codul fiscal, taxele cetățenilor au crescut și s-au adăugat noi taxe pentru companii. Spre exemplu, PSD a impozitat munca part-time, a taxat companiile din energie și au mutat toate taxele în cârca angajaților.

Să ne amintim de declarațiile lui Teodorovici prin care cerea o interdicție ca românii să nu mai poată munci în străinătate și să fie obligați să rămână în România. O măsură „genială” care este împotriva a tot ceea ce presupune Uniunea Europeană și care arată că Teodorovici a fost un dezastru pentru finanțele țării.

Teodorovici are avantajul că nu e un politician conflictual și de obicei fuge de bătăliile politice. Acest lucru poate ajuta PSD să aplaneze conflictele și să se concentreze pe propriul său electorat. Dar marele risc e acela că nu știm cum se va comporta Teodorovici într-o dezbatere politică, fiind fără experiență la acest capitol.

Șerban Nicolae

Cu un trecut plin de scandaluri și atacuri îndreptate împotriva justiției, candidatura lui Șerban Nicolae va fi un eșec răsunător pentru PSD. Riscă să atragă asupra sa valul de ură și să prăbușească partidul în sondaje. Senatorul pesedist nu are un discurs politic care să adune voturi din mai multe categorii sociale.

Șerban Nicolae se bucură de sprijinul baronilor și de are de partea sa jocurile din Senat, unde controlează multe socoteli în comisii sau în ziua votului. Este un politician cu experiență care a reușit să se adapteze la diferitele provocări, însă n-a putut să crească în ochii electoratului deoarece a dat dovadă de o aroganță tipică baronului pesedist.

Liviu Pleșoianu

Liviu Pleșoianu visează de un an de zile să fie candidatul PSD la alegerile prezidențiale din 2019 și probabil va visa în continuare. Are cele mai mici șanse dintre cei trei și profilul cel mai slab. Din 2018 a declarat că e pregătit de această bătălie, însă întrebarea e dacă PSD s-a pregătit pentru un astfel de candidat.

Despre Pleșoianu putem afirma fără ezitare că este un personaj necunoscut chiar și pentru cel mai fidel electorat pesedist. Notorietatea sa nu se poate estima la nivelul unei țări, fiind mai mult potrivit pentru un orășel din provincie.

Liviu Pleșoianu s-a remarcat pe scena politică prin atacurile repetate la adresa justiției și pentru sprijinirea lui Dragnea. Candidatura lui ar însemna ca PSD să dezgroape subiecte îngropate de Dăncilă pentru a aplana conflictele cu societatea civilă. Nu are nicio legătură cu profilul de candidat pe care îl votează românii.

În 2017, Pleșoianu cerea expulzarea ambasadorului Statelor Unite la București, Hans Klemm, considerând că acesta ar avea o atitudine de „guvernator de colonie”. Pentru că ultranaționalismul lui Pleșoianu este nociv pentru o societate europeană și nu are nicio legătură cu realitatea politică din România.

*

Toți cei trei intră cu șanse să piardă alegerile încă din primul tur. Sunt trei candidați pe care PSD pariază în mod greșit. Numai că disperarea și timpul mult prea scurt îi pot determinat pe pesediști să-l aleagă pe unul din cei trei.

Alegerile prezidențiale din 2019 sunt pentru PSD o bătălie în care intră cu șansa a treia. Cine va candida își va asuma faptul că o înfrângere îl va costa foarte mult. Și în acest caz, când partidul nu poate funcționa ca o mașinărie de voturi, politicienii din prima linie preferă să trimită rezervele pe teren.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *