Skip to content
Finanțe/Bănci Politică

Robor peste 2%: Isărescu amenință și promite băncilor eliminarea 114

Decizia rațională pentru bănci de la 3 ianuarie era ca Robor la 3 luni să intre sub 2%.

Motivația nu era doar legată de faptul că Robor este bazat pe cotații iar tranzacțiile erau efectuate în medie la 1,56% (în apropierea bid-ului BNR), pe menținerea dobânzilor scăzute în zona Euro și de către FED, de scăderea ritmului de creștere economică atât în România precum și la cel mai mare partener comercial ci mai ales pe costul pe care îl au de plătit băncile. Acest cost nu poate fi acoperit de bănci doar din scăderea dobânzilor la depozite.

Băncile sunt prinse între amenințările și promisiunile lui Isărescu și costul concret reprezentat de Taxa pe Lăcomie.

Pentru a nu ține cont de taxă, băncile nu trebuie să o considere credibilă. Dacă nu consideră că va fi aplicată atunci băncile ponderează impactul financiar cu probabilitatea de aplicare. Cu cât cel care promite că rezolvă să nu se aplice este mai credibil și mai amenințător cu atât probabilitatea atașată de bănci este mai mică și pierderea anticipată mai redusă.

Isărescu nu a promis doar bancherilor locali care nu au putere de decizie dar mai ales șefilor lor externi. O dovadă a acestei promisiuni a fost scăpată ieri de Treichl, șeful până în 2020 al lui Erste Bank și cel cu care Isărescu a aranjat vânzarea creditelor neperformante ale BCR din 2015, de 1,2 miliarde de euro.

Treichl are o scăpare prin care care exprimă convingerea că Ordonanța 114 nu va rămâne așa. Lipsa de credibilitate introdusă de Isărescu bancherilor străini este principala cauză pentru care nu există niciun interes din partea băncilor să coboare sub 2%. Treichl nu crede că taxa va rămâne în forma actuală pentru mult timp. Mai mult Treichl mai spune ca “Legea despre care se face vorbire nu este încă în Parlament și nu va fi în Parlament pentru o perioadă relativ îndelungată”.

Al doilea motiv important pentru care bancherii locali nu coboară Robor sub 2% este legat de amenințările lui Isărescu.

În 2008 Isărescu a trebuit să amenințe public băncile prin oamenii pe care îi controla în presă că va cere populației să își retragă banii din bănci. Nemaiauzit de la un guvernator preocupat de stabilitatea financiară dar cu amenințarea aceasta a operat Isărescu pentru a favoriza pe cei care pierduseră în tranzacțiile în marjă.

Modul de operare al lui Isărescu este legat de faptul că în 2008 Isărescu nu avea instrumente pentru a demite și amenda semnificativ conducători de bănci.

În 2009 legislația s-a modificat și în prezent Isărescu, apărat de art.25 din Statul BNR care îi conferă imunitate civilă și penală, îl poate trimite pe Cinteză nu doar să amenințe dar și să amendeze personal bancherii cu sume colosale pentru o persoană fizică.

Pentru exemplificarea modului de lucru al lui Isărescu și a amenințărilor, un mic extras din investigația Consiliului Concurenței din 2008 pe care Isărescu și Chirițoiu nu doresc sa le comenteze în Senatul României:

Principalul mesaj transmis de către Nicolae Cinteză în numele guvernatorului Mugur Isărescu este că BNR va solicita demisiile Preşedintelui şi ale Directorului executiv (Chief Executive Officer) şi îmi va da un avertisment adresat personal mie în cazul în care nu scădem ROBOR-ul în decurs de o săptămână”.

Sub aceste amenințări și cu promisiunea credibilă adresată șefilor străini, bancherii locali nu pot să facă decât să țină Roborul și cursul sus așa cum le dictează Isărescu în șantajul pe care îl practică asupra clasei politice.

Un argument suplimentar pentru care bancherii comerciali sunt stimulați să țină Robor-ul ridicat vine din manualele de microeconomie.

Începând cu 1 ianuarie 2019 BNR a blocat creditarea în România așa cum a făcut pe 4 noiembrie 2008. Dacă în 2008 creșterea dobânzii și blocarea creditării au aruncat România în criză, în 2019 BNR încearcă să obțină pentru România măcar o recesiune tehnică. Gândirea din spate este legată de faptul că în timp de criză politicienii sunt mai politicoși cu Isărescu și îi iartă mai multe.

Pe fondul blocării creditării, altfel spus o creștere mai redusă a volumului de credite, decizia rațională a unui oligopol cum este sistemul bancar patronat de Isărescu, este de a crește dobânda cu mai mult decât scade volumul. Matematică simplă, profit mai mare.

Amenințările, promisiunile și microeconomia oligopolurilor fac ca Robor să nu intre încă sub 2% cum ar fi rațional pentru a piața concurențială și necapturată.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *