Rolul crucial al profesorilor în formarea tinerilor. Ce spune deputatul PSD Ana Birchall în legătură cu acest subiect.
Într-un comunicat trimis, marţi, PSnews.ro (şi intitulat „Tinerele generaţii au nevoie de profesori cu har”), parlamentarul social-democrat subliniază necesitatea atragerii profesorilor buni în oraşele mici sau chiar în mediul rural, comentând că, în actualul context, România „are nevoie să-l reinventeze pe domnul Trandafir la scară largă”. Astfel, Birchall face aluzie la personajul omonim al lui Mihail Sadoveanu.
Redăm mai jos materialul integral semnat de Ana Birchall:
„Îmi aduc aminte cu mult drag de anii mei de şcoală şi mi-aş dori ca şi elevii de astăzi, când vor ajunge să privească în urmă la anii de şcoală, să îşi amintească de colegii şi de dascălii lor cu aceeaşi bucurie şi nostalgie pe care le simt şi eu. Îmi amintesc cu drag şi cu dor de primul meu dascăl care mi-a pus condeiul în mână, doamna învăţătoare Dumitrescu, de la şcoala generală din comuna Fulga de Jos, judeţul Prahova, al cărei chip luminos îl voi purta în suflet toată viaţa, şi de asemenea, de doamna dirigintă Olteanu şi de ceilalţi profesori din liceu sau din vremea studenţiei, oameni de calitate care au format adevărate caractere şi modele de la care am avut ce învăţa.
Realitatea este că trăim într-un ritm din ce în ce mai alert şi, aşa cum e de aşteptat, tânăra generaţie s-a adaptat repede la noua viteză. Sistemul educaţional a bătut însă pasul pe loc, astfel încât astăzi ne confruntăm cu o prăpastie profundă între ce oferă şcoala românească şi ce aşteptări are societatea de la şcoală. Auzim des că tinerii de astăzi nu sunt atraşi de şcoală, dar, în realitate, şcoala este cea lipsită de atractivitate.
Dincolo de problemele sistemice ale învăţământului românesc, care în ultimii ani au început să fie remediate încetul cu încetul, cred că avem cu toţii datoria de a ne preocupa mai mult de soarta dascălilor. Este esenţial să le acordăm respectul şi locul cuvenit în societate şi aici nu este vorba numai despre o salarizare corespunzătoare, care li se cuvine, ci în primul rând despre acel respect pe care li-l datorăm dascălilor care ne-au format pe parcursul vieţii. Pentru mine, aceasta este una dintre cele mai nobile profesii, tocmai pentru că de la prima zi de creşă, până la ultima de zi de şcoală, cu răbdare şi cu dibăcie, dascălii noştri au plămădit şi au format caracterele şi tipul de oameni ce am devenit până astăzi.
Nu de puţine ori am susţinut că educaţia este cea mai bună zestre pe care o putem da copiilor noştri şi, tocmai de aceea, pentru mine accesul la educaţie este un drept fundamental, aşa după cum consider că fiecare leu alocat educaţiei nu reprezintă o cheltuială bugetară, ci o investiţie în prezentul, dar mai ales în viitorul nostru. Educaţia este, din punctul meu de vedere, o problemă care ţine de siguranţa naţională. De aceea, mi-aş dori ca şcoala românească să nu mai cadă victimă disputelor politice, sau ca fiecare ministru al Educaţiei să considere că reinventează roata. În acest sens, în 2008, alături de Vasile Dâncu, am iniţiat şi ne-am bătut pentru realizarea Pactului Naţional pentru Educaţie, prin care doream în primul rând ca educaţia şi şcoala românească să fie scoase din luptele mărunte, politicianiste, dâmboviţene.
Prin măsurile care au fost luate în ultimii ani am încercat să punem şcoala românească şi educaţia printre priorităţi. Fie că vorbim despre majorările salariale sau alte reparaţii datorate dascălilor, fie despre modernizarea sau construirea şcolilor şi dotarea şcolilor din mediul rural cu microbuze şcolare etc., guvernarea noastră a făcut mai mulţi paşi importanţi către îmbunătăţirea actului educaţional. Acest drum trebuie, însă, continuat cu perseverenţă.
În opinia mea, şcoala trebuie să şi formeze, nu doar să informeze, la fel cum actul educaţional trebuie să îi dea încredere elevului că va reuşi în viaţa, şi, tocmai de aceea, programa şcolară trebuie modificată şi actualizată, astfel încât pe lângă cunoştinţele generale pe care copilul trebuie să le dobândească, şcoala trebuie să îi dea elevului şi siguranţa că, indiferent de unde îl vor duce cărările vieţii, mereu va reuşi!
Este foarte important să aducem profesori buni şi în oraşele mici şi la ţară, să le oferim bonusuri de relocare în altă localitate, locuinţe de serviciu, posibilitatea de a găsi serviciu şi pentru restul familiei. Mereu voi susţine că, indiferent de locul unde s-a născut şi trăieşte, indiferent că este din Capitală, din marile oraşe sau din mediul rural, un copil trebuie să aibă acces la o şcoală bună.
Dar faţă de toate aceste măsuri, cred că avem nevoie de mult mai mult respect, atât faţă de profesori, cât şi faţă de elevi. Ne-am obişnuit cu eşecul şi îl anticipăm la orice pas, generalizăm incompetenţa şi lipsa de interes şi îi pierdem astfel din vedere pe profesorii extraordinari, care ajung la sufletul elevilor, oferindu-le nu doar informaţii, ci şi educaţie. De asemenea, riscăm să-i pierdem şi pe tinerii curioşi, avizi de cunoaştere, care învaţă din dragoste, ducând cu succes numele României la concursuri şi olimpiade internaţionale. Cred că respectul este esenţial pentru ca viitorul nostru şi al copiilor noştri să fie aşa cum ni-l dorim, deoarece fără un sistem de educaţie respectat şi performant, societatea se va prăbuşi.
Ne întrebăm – pe bună dreptate – ce este de făcut pentru a-i readuce pe dascăli acolo unde le este locul, ca formatori autentici de caractere. Cred că România anului 2015 are nevoie să-l reinventeze pe domnul Trandafir la scară largă. Ştiu că nu este o misiune uşoară. Însă dedicaţia dascălului care prin talent şi dăruire plămădeşte sufletele tinere ale copiilor noştri este ceea ce cred ca a pierdut cel mai mult şcoala românească. Dacă vrem să avem generaţii educate şi de succes, dacă vrem o ţară de care să fim mândri, prioritatea zero este să investim cum se cuvine în educaţie. Iar piatra de căpătâi trebuie să fie misiunea de a aduce la catedre profesorii cu har şi cu dragoste nedisimulată faţă de această nobilă meserie. Şi mai trebuie să învăţăm să avem încredere în şansele noastre de reuşită, pentru că, aşa cum am susţinut întotdeauna, ce ai în cap şi în suflet nu îţi va lua nimeni niciodată”.
