Datoria publică externă a ajuns să însemne aproape jumătate din datoria externă totală, iar statul devine astfel din ce în ce mai dependent de ce se întâmplă pe pieţele externe şi de pretenţiile investitorilor.
În iulie curent, datoria publică externă a ajuns la o pondere de 48,1% din totalul datoriei externe nemaiîntâlnită până acum. În 2007, anul aderării la UE, ponderea datoriei publice externe în total datorie era de 22%, în 2015 aceasta ajunsese la 34% şi iat-o în iulie curent la 48%.
De la începutul anului şi până în iulie, datoria externă totală a crescut cu 10 miliarde de euro, până la 180 mld. euro. Şi toată această datorie externă nouă este a statului pentru că datoria publică externă, aşa cum este ea reflectată la BNR, a crescut de la 76,9 mld. euro, în decembrie 2023 la 86,9 mld. euro în iulie 2024 (adică fix 10 mld. euro). În total, Finanţele au luat în acest an de pe pieţele externe 11,2 mld. euro, în trei emisiuni de titluri (ianuarie, februarie şi mai) în euro şi dolari. Dar Finanţele s-au împrumutat cu mult mai mult şi au luat din piaţa internă şi externă 78,8 mld. lei (15,7 mld. euro) în doar primele patru luni din an. Iar programul de împrumuturi nu este nici la jumătate pentru că necesarul de finanţare revizuit (după ce Finanţele şi-au dat seama că nu se pot încadra în ţinta de deficit bugetar iniţială de 5% din PIB şi nici nu vor avea creşterea economică de 3,4%, anticipată în legea bugetului) este de 217 mld. lei (43 mld. euro).
Deficitul de 8% din PIB care ar urma să fie înregistrat în acest an atârnă greu în această balanţă a datoriilor. Datoria împinsă în sus de deficitele puternice din ultimii ani (cel puţin 8% din PIB în acest an, 6,6% din PIB în 2023, 6,3% din PIB în 2022, 7,2% din PIB în 2021, 9,3% din PIB în 2020) a împins datoria publică la 52% din PIB în primele patru luni din an.
Când datoria publică externă era la o treime din totalul datoriei externe, mai era încă un spaţiu de manevră liniştitor. Dar acum ajunge la jumătate şi, cu cât creşte, cu atât România este mai pregnant în colimatorul pieţelor care văd ceea ce vede toată lumea de altfel: anume că datoriile sunt făcute pentru acoperirea deficitelor provenite din consum. Acum că mai spune câte un om politică că deficitul, chiar şi de 10% din PIB, este bun pentru că merge în investiţii nu acoperă realitatea care presează chiar în direcţia reducerii deficitelor. Iar deficitele sunt atenuate şi datoria cosmetizată prin doar două măsuri la îndemână: taxe noi şi inflaţie.
Povestea cu deficitele folosite pentru dezvoltare nu este nouă. Premierul Călin Popescu-Tăriceanu o repeta ori de câte ori apărea pe la uşă vreun FMI sau vreo Bancă Mondială: că de ce alţii s-au împrumutat pentru dezvoltare şi noi nu avem voie?
Tăriceanu se putea lăuda că a lăsat, la plecare, o datorie publică de 20% din PIB. Dar a avut în 2008 un deficit de 5,5% din PIB la o creştere economică de 7% şi toate acestea, gestionate greşit în chiar debutul crizei economice, au făcut ca, un an mai târziu (2009) datoria publică să sară de 30% din PIB (între timp FMI apăruse din nou la uşă şi constrângerile au fost pe măsură). Şi iată acum datoria la 52% din PIB şi cu toate şansele de a atinge 60% din PIB pe final de an.
Acum, din nou, aceleaşi calcule pe carneţelele unor oameni politici: Germania are o datorie publică de 63% din PIB şi nimeni nu o plânge. Franţa are una de 110% din PIB, Italia de 137% din PIB, Austria de 78% din PIB şi tot aşa. De ce lor nu le spune nimeni nimic şi noi suntem priviţi cu suspiciune pentru o datorie de 50% din PIB?
Economiştii au explicat deja în repetate rânduri: lor nu le spune pentru că pieţele ştiu că astfel de ţări au un istoric de rambursare bun, motiv pentru care au ratingul A. Au economii puternice, chiar dacă unii cred că ar fi pe moarte. În opoziţie, România este cu o treaptă înainte de „nerecomandat investiţiilor”.
Ce pretenţii să aibă? Economiştii au remarcat deja că România se împrumută de pe pieţele externe la un nivel peste cel al ţărilor din regiune. Dacă va vrea mai mulţi bani, şi va vrea pentru că nu are ce face, va trebui să-şi reducă deficitele. Cum o va face, aceasta este, cu adevărat, o problemă. Dacă nu o va face, riscul este ca investitorii să ceară randamente şi mai mari decât cele de acum (cupon de 6,37% în euro şi 7,12% în dolari, pentru împrumuturi pe zece ani, la emisiunile din 2023 şi 2024). Acest lucru va sufoca şi mai tare bugetul care a ajuns să plătească anual, peste 2% din PIB pentru dobânzile la datorie.
Citeste mai mult AICI
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
