Renumită pentru istoria marcată de Crișan și Avram Iancu, pentru bogăția și frumusețea zonei, Ţara Zarandului este locul unde se păstrează încă tradiții și povești despre sate pline și animate, despre veri pline și ierni strașnice.
Astăzi, La 63 de ani, Petru Mateș este singurul meșter fluierar din zonă. Locuiește în Dumbrava de Sus, județul Hunedoara, unde trăiau și lucrau cândva 100 de meșteri.
În urmă cu 50 de ani, povestește acesta, cele mai multe familii din sat produceau fluiere. Iarna, se adunau, cu mic, cu mare, în fața vetrei și cântau, meștereau sau îi învățau pe cei mici să ducă mai departe tradiția.
Așa a făcut și Petru, pe la cinci ani a învățat meșteșugul de la bunicul și tatăl lui.
„Meream cu ele la târg, la Avram Iancu, păstă munte și le vindeau de veneau de-acolo cu bucate destule”, spune meșterul într-un interviu acordat publicației Glasul Hunedoarei.
Primul fluier, spune el, era mut, nu scotea niciun sunt, dar, cu timpul, a început să învețe și, încet, încet, instrumentele au început să prindă viață.
Astăzi, satul s-a golit de oameni, plecați la oraș sau prin străinătate și nu mai are cine să-i asculte cântecele, însă meșterul continuă să adune crenguțe potrivite de lemn de prun, cireș, frasin, alun sau chiar răchită. Pe pune la uscat, le cojește, apoi le sfredelește manual, le lustruiește până devin fine și le înflorește cu motive populare.
După ce a terminat, le șterge cu sâmbure de nucă ars și le spală cu ulei de semințe de dovleac și le lăcuiește. Are notate, pe o tăbliță de lemn proporțiile necesare, dispoziția găurilor în funcție de lungimea lemnului.
România Frumoasă – Oameni, fapte, locuri
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
