Se spun multe lucruri populiste despre acel moment când A.I. Cuza a fost ales în ambele țări. Despre patriotismul politicienilor s.a.m.d. Din ce știți dvs, îmi puteți spune, pe scurt, cum a stat, de fapt, situația?
Eu nu sunt istoric și nici învățat în domeniul acesta, dar bănuiesc că ce aștepți este minimul pe care fiecare dintre noi îl reține despre acest moment istoric. Și ar mai fi o chestiune: nu poți judeca cu totul corect cu mintea de acum ce-a fost acum 160 dea ni. Dar să spunem așa: a existat o elită românească, de ambele părți, care a militat puternic pentru această Unire. Să nu ne închpuim că ea s-a făcut pe un loc gol. Exista deja o uniune vamală, de asemenea afaceri în comun, o limbă care-i lega și, probabil și un spațiu cultural comun. Nu uitați că și religa contribuia la aceasta. Ce doreau ambele părți era să se realizeze un spațiu comun și la nivel instituțional. Ce nu a bănuit însă nimeni era că fenomenul poate fi împins dincolo de ce s-a agreat cu Marile Puteri și cu Înalta Poartă. Aici a intervenit unul dintre marile noastre atuuri, inteligența speculativă. Și dintr-o uniune formală la nivel instituțional, s-a ales uniune personală cu un singur Domn.
Politicienii de atunci vs politicienii de acum. Care e diferența?
Politicienii erau școliți, la școli înalte și cu experiențe personale în lumea vestică. Erau conexați la tot ce înseamnp diplomație și politică occidentală. Nu erau o generație de proaspeți îmbogățiți, fără carte și ariviști. Relațiile sociale erau consolidate. Oamenii erau cu adevărat o elită și aveau valori. Sigur că nu era un spațiu perfect, dar cu siguranță aveau viziune. Campania lor s-a desfășurat cu real succes și în țară și în afara ei și a avut spațiu mediatic, dar și diplomatic
Doreau oamenii de atunci, cu adevărat, unirea?
Greu de spus de astăzi. Se spune că majoritatea opiniei publice din Muntenia își dorea. Nu e clar ce se întâmpla în Moldova, dar se știe că, acolo, o parte din elite se împotriveau: Nicolae Istrati, Gheorghe Asachi, Costache Negruzii știau foarte bine că Iașiul își va pierde întâietatea în urma Unirii. Chiar un rând de alegeri a fost falsificat astfel încât Unirea să nu se producă. E foarte posibil ca ei să fi avut susținători în opinia publică, dar greu de spus câți.
Contextul internațional. Cum au privit marile puteri externe această uniune?
E vorba de un tip de inteligență și de o adaptabilitate pe care alte nații nu o au. Și aici e latura ei bună. Marile Puteri nu au fost de acord, dar era prea târziu. Situația de la gurile Dunării era atât de complicată politic și diplomatic încât nu mai era loc de dat înapoi. Plus că nu era una dintre problemele vitale ale Europei. Cu un Domn sau doi, tot își atingea toată lumea scopurile. Chiar și Turcia, care știa că are cel mai mult de pierdut trebuia să accepte pentru că știa că mai durează consolidarea unui stat, iar economic nu pierdea mare lucru.
