Skip to content
Europa 2019

România, pregătită pentru președinția Consiliului UE? Dan Dugaciu, verdict liniștitor pentru gurile rele: Se exagerează

România va exercita, pentru șase luni, începând cu 1 ianuarie 2019, Președinția Consiliului Uniunii Europene – una din cele șapte instituții ale Uniunii. Țara noastră face parte din trio-ul de Președinții, care mai include Finlanda și Croația.

Președinția rotativă prezidează la Bruxelles reuniunile Consiliului UE (cu excepția Consiliului Afaceri Externe), reuniunile COREPER (întâlnirile reprezentanților permanenți ai țărilor membre la Bruxelles) și aproximativ 200 grupuri de lucru. De asemenea, Președinția Consiliului UE conduce negocierile a sute de dosare legislative, organizează peste 250 întâlniri cu Parlamentul European, alte întâlniri formale la toate nivelele. Conform uzanțelor, pe perioada mandatului său, Președinția Consiliului UE va organiza în România circa 200 de evenimente, posibile Summit-uri, reuniuni informale ale Consiliului UE, întâlniri ale înalților funcționari și ale experților din statele membre UE, conferințe și seminarii.

În acest context, redacția PSNews a luat legătura cu analistul de politică externă, Dan Dungaciu pentru a analiza dacă actualmente România este pregătită să preia președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene.

O primă observație pe care trebuie să o facem este că în ultima vreme a apărut în discursul public două tipuri de exagerări, mai degrabă de ordin politic, unii care ar fi gestionat acest fenomen, președinția
românească a Consiliului Uniunii Europene, au exagerat foarte mult importanța acestui eveniment, au ridicat foarte mult soclul acestui eveniment pentru ca ei să se urce pe acest soclu și să pară că sunt foarte importanți. Iar ceilalți care au criticat, au ridicat tot așa, foarte sus, ștacheta acestui eveniment pentru ca cei care gestionează acest eveniment să aibă de unde să cadă, adică să fie căzătura mai puternică, în eventualitatea negestionării adecvate a președinției României. Ambele poziții sunt exagerate pentru că în realitate nu este vorba despre un proiect fundamental pe care România și l-ar fi dat ea, precum integrarea în UE sau NATO. Este un proiect de ordin administrativ, adică este o somație externă. România este președintele Uniunii Europene, începând din 2019, în prima perioadă, pentru că este membră a UE și atât. Și alte state au făcut asta, înaintea României, și alte state vor face asta după România. Deci nu devine șefa UE, asta este o abordare complet eronată, ci tehnic vorbind, România preia niște dosare de la fosta președinție, în speța Austriei, și le dirijează către cealaltă președinție, cea care va veni după România, în 2019. Deci practic este un proces de primire și ulterior de predare în intervalul acesta pe care România îl are la dispoziție. Sigur că poate să facă niște lucruri, care nu într-un tip de diplomație de primă instanță, adică luând agenda României și trântind-o pe masa partenerilor din UE că lucrurile nu se fac așa. Poate să facă niște lucruri, dacă vreți, de a doua instanță, adică să încerce să pună câteva accente, câteva nuanțe, care să o avantajeze, dar lucrurile acestea se fac într-o negociere foarte subtilă, în sensul în care România poate să fie susținătoarea unor proiecte care nu au legătură cu ea, iar alți parteneri care ai României să susțină proiectele cu care România are legătură, asta în contraprtidă. Deci este un joc diplomatic de această manieră, care așa se poartă, într-o diplomație mulilaterală foarte complicată. Deci în sensul acesta am putea să sperăm, dacă diplomația românească va fi suficient de abilă, ca să apară niște accente care pe România să o avantajeze.  Atât și nimic mai mult. Nu trebuie să ne așteptăm de la început ca agenda pe care România o va pune pe masă va fi o listă  de interese ale României care ar trebui îndeplinite în cele șase luni. Nici vorba de așa ceva.

În al doilea rând, să spunem că președinția României va avea defapt trei etape: trei luni jumate până încep alagerile europarlamentare, va fi gestiunea momentului și în final, o lună în care ar putea să fie o perioadă foarte complicată pentru  că de obicei aceea este perioada în care se discută nișete dosare pe care ficialii europeni nu vor să le discute înainte de începerea campaniei electorale pentru europarlamentare. Deci, practic, ar fi trei părți: cele trei luni jumate, campania electorală, conferința de la Sibiu și ultima lună în care ar putea să apară pe agendă teme importante pentru UE, dar care nu vor să fie politizate de către oficialii europeni, cum ar fi extinderea UE, peisajul Albaniei și Macedoniei, ar putea să fie un moment semnificativ pe care România îl va gestiona ca și honest broker. Acesta este cuvântul cheie, ca deținând președinția trebuie să fie honest broker, adică trebuie să te raportezi egal față de interesele tuturor membrilor. Din punctul acesta de vedere, dacă ar trebui să judecăm sau să evaluăm care va fi prestația României, foarte multe criterii obiective nu avem la dispoziție, eventual un criteriu cantitativ, numărul de dosare închise. Cam acesta este criteriul cu care se operează. Dar sigur că numărul de dosare închise trebuie să țină seamă de deținerea președinției efective, adică mai degrabă cele trei luni jumate, plus o mică perioadă de final. Deci numărul dosarelor închise trebuie raportat la intervalul relativ scurt în care va deține România președinția.

Un alt aspect semnificativ la care trebuie să ne uităm este care este contextul favorabil sau defavorabil pentru președinția României. Sigur că cel mai defavorabil context este incertitudinea indusă de Brexit. Nu știm dacă președinția României se va face sub auspiciile unui Brexit dur, adică fără acord, sau a unui Brexit cu acord, pentru că nu știm cum vor vota aleșii din Marea Britanie. Deci din această perspectivă, evident că un Brexit dur va influența indiscutabil atât agenda, cât și prestația României. Dar acesta este un factor deocamdată aleatoriu, nu știm exact ce va fi, poate președinția româniei ar trebui să se obișnuiască sau să își pregătească ambele variante de lucru. Deci este un factor mai degrabă care va genera un tip de incertitudine.

Ca factor pozitiv, ar putea să fie de pildă faptul că își încheie mandatul Comisia. Junker nu va mai fi președinte îm viitor, deci probabil că, actuala Comisie va vrea să lase la finalul mandatului ei câteva realizări, deci s-ar putea ca România indirect să beneficieze de un sprijin al oficialilor europeni, să închidă cât mai multe dosare pentru ca această Comisie să aibă un bilanț la finalul mandatului ei, cât de cât pozitiv. Acesta ar putea să joace în favoarea României, apropo de ceea ce spuneam că dosarele trebuie să fie cât mai multe închise.

Un alt element favorizant ar putea să fie faptul că doamna Merkel și-a numit succesorul, care este defapt legată strâns, ombilical de domnia sa, nu degeaba i se spune Mini-Merkel în Germania. Deci faptul că în Germania este un șef al partidului principal de guvernare, discipola doamnei Merkel ar putea să fie, asemenea doamnei Merkel, mai interesată de viitorul politicii europene, decât ar fi dacă nu ar mai intresa-o politica de partid din Germania. Deci s-ar putea ca, din punctul acesta de vedere, aceasta să fie o circumstanță favorizantă, adică și Germania și doamna Merkel să fie mai atentă la ceea ce se va întâmpla în viitor, inclusiv a fi mai atentă ca mai multe dosare să fie gestionate bine și inclusiv președinția României să arate mai bine.

Încă un aspect, dacă România este sau nu pregătită. Nu trebuie să ne așteptăm să aibă 100 sau 1000 de Titulescu care să gestioneze un asemnea proces. Este o chestiune care ține 99% de aspirație și abia 1% de inspirație. Este un proiect, mai degrabă administrativ, cu nuanțele pe care le-am făcut. Din punctul acesta de vedere, cred că administrativ România ar trebui să facă față unei asemenea provocări, dacă nu o face la limită, sigur că Secretariatul Comisiei poate să preia toată gestiunea, un fel de pilot automat dacă vreți, se poate întâmpla și lucrul acesta. Sper să nu se ajungă, și cred că nu se va ajunge la așa ceva. Deci nu cred, eventuala lipsă de anvergură a oficialilor de la București sau lipsa lor de credibilitate la nivel european, nu este neapărat un factor care să defavorizeze în mod flagrant România sau președinția României. Sigur, contează cum te prezinți acolo, pentru că este vorba de memoria intituțională, de memoria miniștrilor externi, a oficialilor car vin la București a premierilor, a oficialilor europeni de la Bruxelles, deci toți acești oameneni vor ține minte ce au trăit în România. Va fi și un test administrativ,  logistic pentru România, dacă își va îndeplini cu brio sau cel puțin cu corect sarcina pe care o are. Dar nu trebui să legăm acest un soi de anvergură a liderilor de la un moment dat.  UE a trecut prin multe gestiuni de genul acesta. Probabil că, cea mai scandaloasă, dacă vreți, a fost ceea ce s-a petrecut în Malta, unde în timpul președinției au avut loc alegeri anticipate. Deci, din punctul acesta de vedere, probabil că era cel mai mare deranj politic care se putea imagina. Bruxelles  a văzut multe, în diverse ipostaze.
Sigur că, pentru București este important este să treacă acest test, este prima președinție, este un moment în care fiecare stat cu fiecare prilej încearcă să demonstreze că merită să fie parte a UE”, a declarat în exclusivitate pentru PSNews, Dan Dungaciu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *