Skip to content
Politică

România sub lupă (28 august 2015). Scandalul de la ROMATSA. Iohannis, Ponta şi PSD în sondaje. Salariile din educaţie

Portalul de știri PSnews.ro vă prezintă, vineri, a şaptea ediţie a secțiunii „România sub lupă”, cu sociologul Marius Pieleanu, o invitație pentru toți cei care își doresc să vadă parcursul din spatele știrii, cursul evenimentelor și anticiparea efectelor pe care le produc evenimentele și deciziile politice, precum şi o radiografie sociologică şi o analiză amănunţită a principalelor frământări pe teme sociale, politice, economice, internaţionale şi nu numai.

Sociologul Marius Pieleanu comentează temele acestei ediții: Scandalul de la ROMATSA: greva sindicaliştilor, demisia directorului şi numirea lui ca secretar de stat; Ce se întâmplă cu PSD şi Victor Ponta, în lumina ultimului sondaj: chiar dacă Iohannis este pe primul loc, de ce PSD este peste PNL?; Salariile profesorilor: au şanse să fie mărite?

 

  1. Scandalul de la ROMATSA: greva sindicaliştilor, demisia directorului şi numirea lui ca secretar de stat

În mod evident, ROMATSA a greşit flagrant, ca instituţie, atunci când nu a putut să identifice la timp şi obiectiv cauzele accidentului din Munţii Apuseni. Şi, tot atunci, era un motiv foarte bun pentru a încerca o reformare a acestei instituţii care, în ultimii ani, nu se bucură, totuşi, de un foarte mare prestigiu. Salariile exagerat de mari, desele probleme, desele conflicte înregistrate în interiorul instituţiei, numirile eminamente politice în managementul instituţiei, toate acestea au făcut ca ROMATSA astăzi să fie destul de puţin credibilă şi cu multe probleme ca organism condus şi manageriat de către stat. Că ROMATSA este, într-adevăr, o altfel de societate decât celelalte care sunt în subordinea statului este adevărat. Numai că statul român nu-şi poate permite, totuşi, să ofere salarii angajaţilor ROMATSA similare cu ale celor care sunt în ţările dezvoltate, dintr-un motiv simplu: pentru că nici ţara nu-şi poate permite aşa ceva. Ar trebui, de exemplu, să oferim şi profesorilor, şi medicilor, şi celor care lucrează în administraţia publică salarii comparative cu cele care sunt în domeniile respective în ţările dezvoltate. Dar, deocamdată, şi cei de la ROMATSA trebuie să înţeleagă că această ţară oferă cât poate ea să ofere, chiar dacă e vorba de autofinanţare. Autofinanţarea este, totuşi, obţinută prin politici fiscale oferite de statul român, nu de altă ţară. de asemenea, mi se pare foarte dubioasă decizia Guvernului de a-l înlocui pe fostul director al ROMATSA doar pentru că a intrat într-un conflict relativ ireconciliabil cu liderii de sindicat. În general, statul ar trebui să-şi numească, în fruntea unor astfel de instituţii, oameni care să aibă puterea de a face faţă unor presiuni sindicale fireşti şi să promoveze politici care să fie în interesul statului român, şi nu al liderilor de sindicat.

Ministrul nu a fost în mod real supărat pe directorul ROMATSA. Să nu uităm că e, totuşi, vorba, de o guvernare de stânga, preponderent social-democrată şi, prin natura ideologiei social-democrate, ei sunt foarte apropiaţi de interesele sindicale şi sprijină chiar programatic revendicările sindicale. Drept urmare, PSD (principalul partid de la guvernământ) a cedat în faţa presiunilor sindicale, lucru care nu s-a mai întâmplat de-a lungul ultimilor 25 de ani. Deci nu cred că a fost vorba despre o supărare, ci directorul ROMATSA a criticat, pur şi simplu, interesele preponderent financiare ale sindicatelor.

 

  1. Ce se întâmplă cu PSD şi Victor Ponta, în lumina ultimului sondaj: chiar dacă Iohannis este pe primul loc, de ce PSD este peste PNL?

Sigur că se înregistrează o scădere a lui Klaus Iohannis, dar atenţie: este o scădere de la aproape 78% la 61%, ceea ce poate părea mult din punct de vedere statistic, dar astăzi, când vorbim, noi nu avem o personalitate politică faţă de care 2 din 3 români să aibă o părere bună. Deci este, încă, la o cotă (după părerea mea) foarte ridicată de încredere, favorabilitate şi părere bună. Partidul Social Democrat nu a pierdut din vot în ultima vreme. Victor Ponta a avut o mică fluctuaţie: a pierdut un punct-două în ultimele două luni, dar nesemnificativ – putem pune asta şi pe seama eventualelor erori de culegere a datelor, deci nu avem o eroare efectivă. Este posibil ca Victor Ponta să se retragă de la guvernare în următoarele câteva luni (aş spune) cu o condiţie: dacă Liviu Dragnea îşi doreşte în mod real ca Victor Ponta să nu mai fie prim-ministrul Guvernului României. Este posibil, de altfel – e o ştire pe care am auzit-o şi eu astăzi (vineri) – ca viitorul premier să fie Liviu Dragnea în persoană, într-o combinaţie în care PSD ar rămâne la guvernare împreună cu UNPR şi cu ALDE, dar (de ce nu?) este posibilă şi o guvernare fără Victor Ponta, cu un prim-ministru din zona UNPR şi o guvernare minoritară PSD-UNPR, dar cu sprijin parlamentar al PNL până la organizarea alegerilor de peste 1 an şi 3 luni. Astea sunt câteva soluţii. În niciun caz PSD nu va ieşi de la guvernare, în opinia mea, pentru că ar pierde foarte mult, din cauza influenţei uriaşe pe care încă preşedintele în exerciţiu, Klaus Werner Iohannis, o are asupra populaţiei şi a cărui atitudine (chiar dacă nu explicită) ar putea să influenţeze foarte mult intenţia de vot de peste un an de zile. Tocmai de aceea, şansa PSD-ului de a câştiga alegerile viitoare este aceea de a rămâne la guvernare şi de a avea pârghiile necesare unei bune organizări a alegerilor şi unui bun rezultat pentru social-democraţi.

Am putea asista, de la anul, şi la o guvernare PSD alături de partide mici (precum UDMR), dar cu o condiţie: să avem suficientă valorizare pozitivă pe partidele mici. Deocamdată, cu excepţia tradiţionalului UDMR, doar două partide mici se mai pot califica la limită: e vorba de ALDE şi de UNPR. Celelalte partide încă nu avem convingerea că ar putea să atingă pragul electoral, astfel încât să conteze în jocul potenţial al realizării unei majorităţi necesare guvernării.

În ceea ce îl priveşte pe Klaus Iohannis, el nu ar putea fi nici preşedinte-jucător, nici preşedinte absent, nici preşedinte care trage sfori din culise. Domnia sa ar putea să fie un preşedinte în slujba ţării. Poate că par cuvinte mari, dar, în opinia mea, distanţarea şi păstrarea în rezervă a oricărei poziţii faţă de problemele mari sociale şi economice cu care România se confruntă nu-l favorizează pe preşedinte. Eu cred că ar trebui să se implice un pic în marile proiecte pe care le are România, iar aici mă refer nu la siguranţa naţională, ci la marile proiecte care rezidă în: politicile anti-sărăcie (preşedintele ţării poate declanşa o dezbatere reală asupra celor mai bune mijloace prin care România poate să oprească starea de sărăcie în care ne scufundăm de la o zi la alta), creşterea calităţii educaţiei în învăţământul din România (şi, în general, în societate), a calităţii serviciilor medicale (nu doar printr-o simplă mărire a salariilor medicilor, cum se încearcă astăzi – salutară, dar insuficientă pentru rezolvarea problemelor)… Noi avem probleme majore pe zona socialului şi economicului în care preşedintele chiar e obligat să intervină şi nu o face. Îl aşteptăm, în continuare, pentru că se bucură în continuare de încrederea multor români.

 

  1. Salariile profesorilor: au şanse să fie mărite?

Eu cred că revendicarea profesorilor este o prostie, pentru că liderii sindicali din educaţie trebuie să invoce apariţia Legii unitare a salarizării, în care criteriile de mărire a salariilor o să fie foarte clare, şi nu cu caracter pompieristic, cum s-a întâmplat până acum. Dovada unui stat foarte slab este aceea că ia măsuri fără să producă expertiză prealabilă. În cazul profesorilor, creşterea salariilor nu rezolvă marile probleme din educaţie, începând cu corupţia, continuând cu serviciile educaţionale de slabă calitate şi, nu în ultimul rând, sfârşind cu precara infrastructură şcolară care continuă să existe. Trebuie luat un pachet de măsuri (nu doar cele cu caracter sindical) prin care România să aibă o şansă să iasă din criza din educaţie incontestabilă cu care se confruntă la ora asta.

Este posibil ca Legea salarizării unitare să fie adoptată până în octombrie. PSD are nevoie de o gură de oxigen, iar această lege creşte relativ peste tot veniturile angajaţilor şi poate produce o mulţumire la nivel social. Problema este: dacă PSD va ieşi de la guvernare, PNL va reuşi să preia această povară uriaşă? Pentru că, sigur: se acordă creşteri salariale, dar se mai pune o întrebare: de unde avem banii? Încă nu s-a dat un răspuns foarte clar din punct de vedere economic la această problemă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *