Skip to content
Politică

Rușanu, mărturii cutremurătoare despre arest și proces, într-o carte-eveniment EXCLUSIV

paginadepolitica.ro

Redacția PSnews.ro vă prezintă mai jos câteva fragmente dintr-o carte-eveniment în curs de apariție, semnată de către Dan Radu Rușanu, fost vicepreședinte al PNL și primul președinte al Autorității de Supraveghere Financiară (ASF), de la înființarea ei în 2013 până la arestarea lui în 2014, într-un proces extrem de controversat, care a produs deja achitarea în primă instanță a liberalului.

Tocmai despre arestare și proces vorbește Rușanu la începutul volumului denumit „Mai sunt judecători la Berlin”. Titlul este o aluzie la o dispută de secol al XVIII-lea dintre regele Prusiei Frederic al II-lea și un morar a cărui moară stătea în calea extinderii parcului castelului de la Sanssouci. În fața refuzului morarului de a-și vinde proprietatea, regele l-a avertizat că poate să i-o ia cu forța, moment în care cel dintâi a replicat: „Mai sunt judecători la Berlin!”, dând de înțeles că își punea speranța în magistrați nepărtinitori.

Dan Radu Rușanu relatează amănunțit momentul în care procurorul DNA Marian Gherman l-a anunțat că i-a semnat mandatul de reținere preț de 24 de ore, prima noapte petrecută în Arestul Central, eliberarea după expirarea mandatului de reținere, apoi recursul DNA admis de către Curtea de Apel București (CAB) în ciuda lipsei unor probe suplimentare, scepticismul avocaților, încurajarea primită din partea unui profesor universitar de Drept (umbrită și ea de ipoteza unei comenzi politice din spatele judecătorului), apoi achitarea în primă instanță de – culmea! – Mihai Alexandru Mihalcea, un judecător de la CAB cunoscut pentru pedepsele dure pe care le pronunță de obicei și pentru calitatea de membru (alături de Camelia Bogdan) în completul ce condamnase definitiv lotul Dan Voiculescu.

Spicuim câteva fragmente din începutul cărții, marcat de tulburările unei arestări și ale unui proces începute după un timp suspect de scurt de la celebra declarație „ASF este o cloacă” făcută de către președintele de atunci al României, Traian Băsescu.

„– V-am semnat mandatul de reţinere pentru 24 de ore – mă anunţă sec procurorul Marian Gherman, enumerându-mi nişte articole din Codul Penal, în baza cărora a luat această decizie.

Mă uit la el mirat, de-a dreptul perplex, neînţelegând prea bine ce spune. Îmi ocoleşte privirea – ceea ce-mi dă mult de gândit cu privire la sinceritatea acţiunilor sale, indiferent câte articole din Codul Penal mi-ar fi enumerat –, se scoală în picioare, îşi aprinde o ţigară, mimând stăpânirea de sine şi mândria lucrului bine făcut, apoi, impunându-şi un pas hotărât, părăseşte încăperea.

[…]

Luni de dimineaţă, m-am prezentat la DNA cu Monitorul Oficial în care era publicat memorandumul cu FMI şi CE şi care dovedea indubitabil nevinovăţia mea.

Dar la DNA, surpriză: procurorul Marian Gherman nu mă mai întreabă de ordonanța de urgență şi nici de grupul infracţional organizat cu Carabulea şi cei de la Carpatica, ci mă acuză de „favorizarea făptuitorului“ – 39 de acte materiale – şi influenţarea declaraţiilor martorilor – 11 infracţiuni –, prin impunerea salariaţilor să semneze declaraţii de confidenţialitate, „fapte care ar fi obstrucţionat ancheta DNA în dosarul Carabulea“.

În baza noilor acuzaţii, Marian Gherman solicită reţinerea mea pentru 24 de ore şi arestarea preventivă pentru o perioadă de 30 de zile, motivată de:

– Starea de pericol pentru ordinea publică, pentru a cărui înlăturare este necesară privarea de libertate a inculpatului Ruşanu Dan Radu;

– Faptele care fac obiectul cauzei sunt de natură de a crea o gravă stare de insecuritate socială din punct de vedere al încrederii în instituţiile statului;

– Pericolul pentru ordinea publică rezultând din reacţia societăţii la comiterea unor astfel de infracţiuni şi de posibilitatea comiterii unor fapte similare de către alte persoane în lipsa unei reacţii adecvate.

[…]

Marian Nazat avea de fiecare dată acelaşi răspuns:

– Dumneavoastră credeţi că Adrian Năstase și Traian Remeş1 au făcut ceva din cele incriminate în rechizitoriul care i-a dus în faţa instanţei, credeţi că a fost vreo probă împotriva lor, ca să fie condamnaţi la câte trei ani cu executare?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *