România anului 2025 – Un bătrân de 83 de ani și soția, de 79 de ani, au fost găsiți morți sâmbătă, 12 aprilie, în apartamentul lor din sectorul 6 al Capitalei. Cauza decesului a fost asfixierea cu monoxid de carbon din cauza scurgerii de gaze, după ce au ținut peste noapte aragazul pornit pentru că în apartament era foarte frig și l-au uitat deschis. Cei doi nu aveau căldură de 5 zile.
România anului 2025 – O țară în care salariul mediu brut a ajuns la 1.950 de dolari. Mai mare decât în Ungaria, Grecia, Japonia sau China. O țară în care, în ciuda tuturor defectelor sistemului public, mediul privat performează, iar apartenența la NATO și UE ne ține ancorați în lumea civilizată.
Dar vine o întrebare fundamentală, mai ales în pragul alegerilor prezidențiale: la ce ne folosește tot acest progres economic dacă alegem lideri care administrează precum în anii ’90?
Există oameni care visează funcții înalte, dar care n-au fost în stare să gestioneze nici măcar problemele urgente din orașele lor. Există administratori care nu răspund la notificări, care nu plătesc datoriile publice, care evită asumarea, dar nu evită să-și pună numele pe buletinul de vot. În timp ce populația tremură în frig, în timp ce bătrâni își găsesc sfârșitul din cauza nepăsării, discursul lor e gol și dezumanizat.
Vrem să fim conduși de oameni care ezită? De figuri tăcute care confundă responsabilitatea cu un exercițiu teoretic?
Alegerile care urmează nu sunt despre promisiuni colorate și campanii catchy. Sunt despre caracter, asumare, reacție în fața crizei. Nu ne permitem să alegem lideri care fug de decizii, care îngheață în fața realității, care au transformat administrația într-un exercițiu rece, lipsit de empatie și viziune.
România nu duce lipsă de potențial. Dar îl poate pierde — rapid — dacă nu înțelegem ce alegem. Dacă ne lăsăm vrăjiți de etichete, de „independenți” inactivi, de salvatori care n-au salvat nimic.
Suntem într-un punct în care trebuie să alegem nu doar între persoane, ci între două moduri de a vedea lumea: unul care merge înainte, cu asumare și răspundere, și altul care se scuză, ezită, întârzie — și ne trage pe toți înapoi.
România reală are salarii occidentale și oameni care trag din greu. Dar viitorul nu e garantat. E o alegere. Iar în mai, alegem dacă păstrăm direcția — sau ne întoarcem în beznă.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
