Skip to content
Societate

Sărăcia rămâne o problemă în România, dar semnificativ redusă în ultimii ani. Mai mult de jumătate dintre români nu-şi permit un concediu, 15% au datorii

INQUAM / Octav Ganea

Sărăcia rămâne încă o problemă stringentă în România, dar, conform statisticilor, ea a fost mult diminuată în ultimii ani, procentajele ajungând la jumătate faţă de deceniul trecut. Inegalităţile sociale se păstrează însă la un nivel alarmant.

Chiar dacă se mai păstrează încă un procentaj destul de mare al românilor care nu îşi permit un concediu, peste 50%, sau al celor care au datorii la întreţinere sau facturi curente, 15%, nivelul de trai per ansamblu este mult mai bun.

Iar rezultatul se datorează în primul rând aderării la UE, consideră publicistul Sorin Cucerai, într-o analiză publicată pe pagina sa de Facebook, în care prezintă datele statistice, conform cărora România înregistrează “cel mai mare progres” din istorie.

Suntem încă, din păcate, o țară cu un nivel ridicat de inegalitate. Doar Bulgaria și Turcia sunt mai inegalitare decât noi. Asta pentru că nu avem politici sociale propriu-zise”, a mai scris publicistul.

Tablou românesc

Persoane afectate de privațiuni materiale

2009: 49,2%

2020: 29,3%

Persoane afectate de privațiuni materiale severe

2007: 38%

2020: 15,2%

Persoane afectate de privațiuni materiale și sociale

2014: 54,2%

2020: 38,9%

Persoane afectate de privațiuni materiale și sociale severe

2015: 34,2%

2020: 25,6%

Persoane care nu au baie sau duș în locuință

2009: 40,7%

2020: 21,6%

Persoane care nu au WC în locuință

2009: 42,1%

2020: 22,8%

Persoane care nu-și permit costurile unui concediu de o săptămână în afara locuinței

2011: 76,2%

2020: 56,1%

Persoane care nu își permit achiziționarea unui computer

2011: 24,6%

2020: 11,5%

Persoane care nu își permit achiziționarea unei mașini de spălat

2011: 13,8%

2020: 6%

Persoane care nu își permit achiziționarea unui automobil personal

2011: 41,1%

2020: 23,5%

Persoane cu datorii la întreținere, chirie, utilități

2011: 30,1%

2020: 14,8%

Persoane care nu își permit să consume carne, pui, pește (sau echivalentul vegetarian al produselor ăstora) cel puțin o dată la două zile

2011: 22,6%

2020: 14,7%

Persoane care au nevoi neîndeplinite de examinare și de îngrijire medicală

2008: 11,1%

2020: 4,7%

PIB pe locuitor

2010: 6.200 euro

2020: 11.360 euro

PIB pe locuitor la paritatea puterii de cumpărare (media UE=100)

2009: 52

2020: 72

Cu alte cuvinte, rata de convergență a economiei românești cu celelate economii din UE a crescut de la 52% la 72%.

Sursa datelor: Eurostat

Concluzii

  1. Sărăcia e în continuare o problemă serioasă în România. Dar să nu uităm de unde am plecat. Prin comparație cu acum 10 ani, sărăcia e semnificativ redusă. Și să nu uităm sărăcia din anii ’90 – și sărăcia absolut abjectă din anii ’80. La urma urmei, Albania și România erau cele mai sărace țări din lagărul socialist.
  2. Odată cu reducerea (substanțială a) ratei de sărăcie, sărăcia devine din ce în ce mai intolerabilă. Poate părea paradoxal, dar e perfect normal. Totuși, dincolo de emoții, repet: să nu uităm de unde am plecat.
  3. Niciunul dintre progresele astea nu ar fi fost posibil fără aderarea la UE. Moldova și Albania au rămas țări sărace (și să nu uităm că în anii ’80 nivelul de trai din Moldova era peste cel din România). Între timp, prin contrast, România a devenit o țară dezvoltată (high income economy).

Am plecat de la lower middle income economy (abia la nivelul ăsta au reușit să ne aducă comuniștii în 40 de ani) și am ajuns high income economy.

Am plecat de la un PIB de 38 de miliarde de dolari în 1987 și am ajuns la un PIB de 248 de miliarde de dolari în 2020 (sursa: Banca Mondială).

Am plecat de la un PIB pe cap de locuitor de 1.673 de dolari în 1987 și am ajuns la unul de 12.896 de dolari în 2020 (sursa: Banca Mondială). Prin contrast, PIB-ul pe cap de locuitor al Albaniei în 2020 a fost de 5.246 de dolari; al Moldovei, de 4.547 de dolari; și al Serbiei, de 7.720 de dolari (în condițiile în care în anii ’80 Serbia era, pentru noi, Occidentul – ceva nemaivăzut ca nivel de dezvoltare).

Vorbim de cel mai mare progres din istoria României.

  1. Suntem încă, din păcate, o țară cu un nivel ridicat de inegalitate. Doar Bulgaria și Turcia sunt mai inegalitare decât noi. Asta pentru că nu avem politici sociale propriu-zise. Ni s-a repetat tot timpul că întâi trebuie să ne dezvoltăm, ca să avem ce redistribui, și abia după aia ne putem gândi și la politici redistributive.

Well, suntem deja dezvoltați, așa încât politicile sociale nu mai pot fi amânate. Și, pe termen scurt și pe termen mediu, cine nu înțelege asta va începe să piardă masiv din punct de vedere electoral”, a scris publicistul Sorin Cucerai.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *