Scandalul de la Spitalul Sf Pantelimon a scos la iveală problema ghidului de bune practici în Terapie intensivă. Diferențele între cel folosit în România și cel din Europa Occidentală sunt uriașe, iar medicii atrag atenția că este nevoie de o actualizare urgentă. Trei reputați specialiști au explicat pe înțelesul tuturor ce se întâmplă, de fapt, în Secția de Terapie intensivă.
Concret, diferențele țin de standardele de tratament, actualizarea constantă a protocoalelor și integrarea practicilor bazate pe dovezi.
Ghidurile clinice sunt fundamentale pentru bunele practici medicale, integrând cele mai recente cercetări și direcții internaționale. Ele servesc ca bază pentru elaborarea protocoalelor specifice fiecărei specializări. În România, însă, multe dintre aceste ghiduri sunt depășite, ceea ce afectează actul medical. Conform legii, personalul medical este obligat să respecte ghidurile, dar în spitalele românești se aplică reguli învechite care nu mai corespund standardelor actuale.
Cele mai multe din ghidurile neactualizate sunt în dermatovenerologie, obstetrică-ginecologie, neonatologie, cardiologie, anstezie și terapie intensivă, atrăgea atenția în urmă cu ceva vreme Autoritatea Națională pentru Management a Calității în Sănătate.
Conform Societății Europene de Anestezie și Terapie Intensivă (ESAIC), ghidurile sunt revizuite și actualizate regulat, pentru a reflecta cele mai recente cercetări și studii clinice. Aceste ghiduri sunt elaborate printr-un proces colaborativ care implică experți din diverse țări, asigurând o aplicabilitate largă și standardizată. În schimb, în țara noastră, ghidurile sunt revizuite mai rar și există o variabilitate semnificativă în implementarea lor la nivel local, așa cum indică diverse rapoarte și studii naționale asupra sistemului de sănătate publică din România.
„Este timpul unei schimbări de mentalitate în sistem”
Daniel David subliniază că, deși conceptul de medicină bazată pe dovezi (evidence-based medicine) a fost adoptat în România, implementarea sa reală este superficială. Instituțiile din sistemul de sănătate nu au reguli și ghiduri clare, iar schimbarea mentalităților este necesară pentru a îmbunătăți situația.
„Este nevoie de o schimbare în mentalitatea resursei umane – atât prin formarea academică, cât și prin educația continuă –, pe linia practicii validate științific/bazate pe dovezi (”evidence-based health practice”). (…) Este timpul unei schimbări de mentalitate în sistem. Practica validată științific înseamnă că orice decizie individuală se ia personalizat față de pacient, într-un model bio-psiho-social, (1) pornind de la ghiduri/protocoale clinice (bazate de studii riguroase – vezi ca exemplu https://www.nice.org.uk/guidance), (2) filtrate de experiența specialistului (asta pentru că nu există ghiduri/protocoale pentru orice caz individual) și (3) adaptate la profilul psihologic al individului (ex. valori/așteptări). În paradigma psihoculturală veche, „experiența” specialistului (mai ales a șefilor – ”eminence”) domina, prin poziția de putere, toate celelalte componente ale practicii validate științific, deși știm că expertiza este componenta care contează din experiență, fără de care aceasta din urmă înseamnă doar simpla trecere a timpului, dublată de iluzia cunoașterii. Asta făcea ca ghidurile/protocoalele să nu controleze ca mecanism primar cu adevărat practica clinică în țară, cu unele excepții, în ciuda unor angajamente declarative pentru practica validată științific.”, a scris rectorul Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, pe blogul său.
Practicile medicale bazate pe dovezi sunt fundamentale pentru standardele de îngrijire în ATI în Europa de Vest, arată British Journal of Anaesthesia. Pe când la noi, există dificultăți în aplicarea strictă a medicinei bazate pe dovezi.
Citește mai mult AICI
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
