După acuzațiile explozive din investigația Recorder și declarațiile judecătoarei Raluca Moroșanu, conducerea Curții de Apel București iese la rampă: vorbește despre „narațiuni manipulative”, cere verificarea acuzațiilor de către instituțiile abilitate și încearcă să demonteze punctual cazul Vanghelie, invocând promovări, schimbări de complet și dreptul la carieră al judecătorilor.
„Narațiuni manipulative” sau probleme reale? Cum se apără Curtea de Apel în scandalul Recorder
Conducerea Curții de Apel București nu își permite luxul tăcerii. După ce numele instituției a fost legat, în investigația Recorder, de suspiciuni privind acapararea puterii judecătorești, reprezentantul instanței iese public și încearcă să reechilibreze narativul. Mesajul este ferm: nu ar exista o „mafie” internă care să controleze completurile, ci o serie de „narațiuni manipulative” care exploatează frânturi de informații pentru a construi imaginea unui sistem capturat. În același timp, Curtea spune că nu respinge din start verificările, dar vrea ca acestea să fie făcute de instituțiile abilitate, nu în spațiul mediatic.
Cazul Vanghelie, între suspiciune publică și justificare tehnică
Pentru opinia publică, dosarul Vanghelie a devenit exemplul perfect al suspiciunii: mai multe schimbări de complet, un traseu lung prin sistem, promisiuni repetate de „finalizare”, urmate de amânări. Curtea de Apel încearcă să demonteze această percepție, explicând că modificările de componență nu au fost rezultatul unor intervenții oculte, ci consecința firească a promovărilor și a mișcărilor de personal. Judecătorii, spune conducerea Curții, au dreptul la carieră și nu pot fi blocați într-un complet doar pentru că în dosar apar nume sonore. Din punct de vedere juridic, argumentul nu este lipsit de logică. Problema este că, pentru un public care vede doar rezultatul – un dosar greu care se tot plimbă – explicația tehnică nu reușește să înlăture complet suspiciunea.
Termeni tehnici vs percepție publică
Pentru Curtea de Apel, „promovare” înseamnă mobilitate naturală în cariera unui magistrat; pentru cetățeanul obișnuit, care vede ani întregi de amânări și schimbări de complet, termenul se traduce simplu: „se întâmplă ceva cu dosarul ăsta”. În plus, contextul general – de la prescrierile spectaculoase, până la cazurile mari care s-au stins în tăcere – nu ajută instituția să ceară un cec în alb de încredere.
Ce ar trebui să facă Curtea de Apel dacă vrea să recâștige încrederea
Apărarea bazată doar pe explicații tehnice nu mai este suficientă. Dacă vrea să recâștige măcar o parte din încrederea pierdută, Curtea de Apel București ar trebui să meargă mai departe decât comunicatul standard. Transparentizarea criteriilor de formare a completurilor, publicarea detaliată a motivărilor în dosarele sensibile, acceptarea unei monitorizări reale din partea CSM și a Inspecției Judiciare ar fi pași concreți. Altfel, eticheta de „narațiuni manipulative” aplicată presei riscă să fie citită ca o încercare de a împinge din nou problema sub preș.
#CurteaDeApelBucurești #Recorder #Justiție #CazulVanghelie #StatDeDrept
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
