Schimbarea deceniului pentru 8,3 milioane de români cu contribuție obligatorie în sistemul de pensii administrate privat (Pilonul II). Sunt șanse mari ca, după 16 ani de la lansarea sistemului și la a treia încercare, autoritățile să reușească să adopte un OUG privind plata pensiilor. Documentul se află deja pe masa Guvernului și a stârnit numeroase controverse, așa cum se întâmplă de fiecare dată când apar în prim plan posibile modificări privind sistemul de pensii private, o piață mult mai opacă și mai puțin comunicativă decât ar fi trebuit să fie. Mulți își pun întrebarea dacă vor apuca vreodată să vadă toți banii strânși în conturile de pensie. Economica.net a încercat să răspundă, cu cifre, la această întrebare.
Principala modificare vizată de actul normativ amintit este eliminarea posibilității ca activul deținut de contributor să fie plătit în tranșă unică, adică omul să ridice banii din cont atunci când i se naște dreptul la pensie, așa cum se întâmplă acum. În acest context, primul aspect care merită amintit este că din cei aproape 200.000 de români care au încasat deja pensia de Pilon II în perioada ianuarie 2016 (când au început să fie vizibile plățile)- 30 martie 2025 (ultimele date ASF), peste 90% au optat pentru plata unică, sistem care nu va mai fi disponibil dacă legea de plată trece în forma propusă în prezent. Aceasta în ciuda faptului că aveau la dispoziție și posibilitatea de a încasa banii eșalonat, pe 5 ani, iar această a doua variantă le-ar fi adus și o reducere a taxării.
Așadar, cel puțin la actualul nivel al activului din conturile celor 8,3 milioane de participanți, plata unică este clar preferată, iar eliminarea ei va aduce nemulțumiri. În prezent, plata pensiei se face în baza unei norme ASF care propune cele două variante prezentate mai sus, adică plata integrală sau plata eșalonată, pe 5 ani. Propunerea legislativă discutată deja de Guvern, în primă lectură, vine și spune că plata pensiei se va face fie cu programare, pe maximum 10 ani și într-o sumă lunară egală cu indemnizația socială, fie sub formă de pensie viageră, cu o sumă lunară calculată de actuari. De ce ia România această decizie? Oficial sunt invocate impuneri europene sau de la nivelul OECD, însă lucrurile nu stau întocmai astfel, iar asupra acestui subiect vom reveni zilele următoare, pentru că Europa și mai ales OECD oferă modele mult mai liberale și mai orientate spre participanți.
În sistem sunt acum peste 36 de miliarde de euro, însemnând deja peste 10% din Produsul Intern Brut (PIB). Amintim că în sistemul de pensii administrate privat, Pilonul II, au intrat automat, la lansarea din 2009, toți salariații români cu vârsta între 18 și 35 de ani. De atunci, au intrat, de asemenea automat, toți debutanții în piața muncii. În condițiile în care angajatorii lor fac viramente către sistemul de asigurări sociale 4,75 puncte procentuale din contribuția totală de 25 de puncte procentuale pentru pensie merg automat în sistemul administrat privat.
Jumătate dintre participanții la sistem, adică aproape 4 milioane de oameni, nu au contribuțiile virate, deci nu au de ce să se aștepte la mare lucru, indiferent de forma de plată. Ce se va întâmpla cu ceilalți? Pentru ca perioada de plată să rămână la parametrii de acum și să nu depășească speranța medie de viață, indemnizația socială ar trebui să ajungă la 2.000 de euro, de 7 ori mai mare ca în prezent, echivalentul unei pensii medii de stat, pe țară, de 5.000 de euro- Calcule în premieră
În noile condiții, prezentate pe larg în textul de mai sus, mulți își pun întrebarea, justificat de altfel mai ales de lipsa profundă de explicații care să vină dinspre administratorii pensiilor, dacă vor mai apuca să își consume pensia acumulată sau ea va rămâne moștenitorilor. Nimeni nu poate face calcule exacte pentru că valul substanțial de plată, care va fi de sute de mii de pensii pe an, va începe abia peste 10-15 ani, când vor intra la plată majoritatea „decrețeilor”, adică cei care au format grosul contributorilor încă de la începutul sistemului, în 2009. Totuși, unele estimări se pot face. În primul rând, știm sigur că circa jumătate din cei 8,3 milioane de participanți nu vor încasa mare lucru pentru simplul motiv că angajatorii lor nu au virat contribuțiile către casele de pensii. Mai mult, deși administratorii refuză de ceva vreme să mai furnizeze datele exacte, știm că din cei 4 milioane, majoritatea nu vor încasa chiar nimic, pentru că au conturile goale. Datele din tabelul de mai jos sunt relevante în acest sens. Menționăm că, analizând datele publice din istoria sistemului, situația de la 30 iunie prezentată mai jos este relevantă pentru întreaga perioadă de existență și va persista aproape sigur și în următorul ciclu. Vom avea, așadar, jumătate dintre contributori care nu au motive să își facă mari speranțe.
Motivele pentru care doar jumătate din participanți chiar au contribuții lunare sunt multiple, plecând de la imigrație și ajungând până la precaritatea sistemelor informatice și chiar faptul că cetățenii nu se interesează în legătură cu contribuțiile virate de angajați. Slabe șanse pentru o pensie plătită în mai puțin de 10 ani, mai ales dacă ai avut cotizația la zi. Pentru ca perioada de plată să rămână ca acum, pensia socială ar trebui să ajungă la 10.000 de lei, de 7 ori mai mare ca în prezent, iar pensia medie la aproape 25.000 de lei pe lună. – Calcule în premieră
În aceste condiții, există un decalaj uriaș și între activul mediu din fondurile de pensii, calculat ca raport între activul net și numărul de participanți și, respectiv, activul acumulat de participanții care au întregul ciclu de contribuții de la lansarea sistemului până în prezent. Conform ultimelor date făcute publice de administratori , valoarea medie a conturilor alimentate permanent merge spre 50.000 de lei, în timp ce media pe sistem este la sub jumătate.
Pe baza acestor date, putem face și unele estimări privind perioada în care se vor putea plăti pensiile integral, adică răspunsul la întrebarea de mai sus: Mai apucăm să luăm banii de pensie? Aceasta în condițiile în care, speranța de viață în România este undeva la puțin peste 72 de ani, iar plata pe 10 ani ar însemna o vârstă de minimum 75 de ani. Dacă ne raportăm la situația actuală, adică un activ net mediu de 20.554 de lei, ar însemna că plata programată va dura circa 16 luni, în condițiile în care indemnizația socială pentru pensie este de 1.281 de lei. Dacă luăm în calcul conturile cu contribuții pe toată perioada de viață a sistemului, ar însemna circa 40 de luni. În orice caz, ambele situații se încadrează atât în speranța medie de viață cât și în varianta cu plata pe 5 ani, disponibilă și acum.
Ce va fi peste 15 ani, când va veni grosul plăților putem doar estima, evident cu un grad destul de mare de relativitate. Pornim de la o constatare faptică: sistemul își dublează activele la fiecare 5 ani, iar acest trend va continua. Ar însemna, în condițiile în care intrările în sistem vor mai reuși măcar parțial să compenseze ieșirile, că suma medie acumulată în conturi va fi, în 2040, de circa 170.000 de lei. Dacă luăm în calcul participanții cu contribuții integrale încă de la început, ar fi vorba de circa 400.000 de lei. Nu știm, desigur, cât va fi atunci indemnizația socială pentru pensie, însă știm sigur că, pentru a se putea păstra parametrii de acum , adică pensia medie să să plătească în maximum 16 luni și pensia celor cu contribuții la zi pe toată perioada sistemului în maximum 40 de luni, ar fi nevoie ca această indemnizație să ajungă la aproximativ 10.000 de lei, adică 2000 de euro.
Altfel spus, cel mai probabil, cel puțin în cazul celor cu contribuții la zi, plata pensie se va duce spre o perioadă de peste 5 ani, în orice caz. Pentru comparație, dacă diferența dintre indemnizație și pensie medie se va menține ca acum, pensia medie ar trebui să fie în 2040 de circa 24.000 de lei, adică aproape 5.000 de euro. Sunt cifre de 7 ori mai mari decât cele din prezent, pe care le-am putea vedea doar în condițiile în care inflația pe cei 15 ani va fi de 700%, adică 46% pe an, în medie, o situație care vredem să credem că a devenit imposibilă în România.
Pe de altă parte, dacă mergem pe perioada maximă, de 10 ani, nivelul la care ar trebui să ajungă indemnizația în cazul celor cu contribuții la zi rămâne mare, adică peste 3.300 de lei, ceea ce ne arată că aceștisa vor merge aproape sigur spre perioada maximă de plată, adică 10 ani.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
