Skip to content
Politică

Scormonind printre ruine: 15 motive pentru care PNL a pierdut alegerile EXCLUSIV

Redacţia PSnews.ro vă prezintă, în cele ce urmează, motivele pentru care Partidul Naţional Liberal (PNL) a pierdut lamentabil alegerile locale.

  1. Pentru că omul trebuie pus înainte de toate, la fel facem şi noi: la cel dintâi motiv, îl trecem pe principalul vinovat pentru catastrofa electorală a PNL de duminică. L-am numit pe deputatul PNL Mihai Voicu, principalul artizan al legislaţiei mai mult decât defectuoase. Amintim că noua lege electorală, printr-un joc al absurdului, prevede criterii draconice pentru perioada propriu-zisă de campanie electorală (cele 30 de zile legale), în care candidaţii au voie să se promoveze doar prin afişe puţin mai mari decât standardul A3. Aceeaşi lege ineptă prevede alegeri dintr-un singur tur, fapt pentru care, din informaţiile noastre, mulţi liberali l-au „blagoslovit” pe Mişu Voicu. Motivul este evident: PNL şi-a tăiat creanga de sub picioare, dându-le posibilitatea candidaţilor PSD (mulţi dintre ei primari în funcţii) să câştige dintr-un singur foc. Dimensiunea dezastrului este cu atât mai evidentă, cu cât PSD are cei mai mulţi primari în funcţie din ţară.

În discuţiile informale din grupurile parlamentare, dar şi formal (în discuţiile din Comisia de cod electoral), Mihai Voicu a fost cel care a recomandat parlamentarilor PNL să voteze legea electorală în această formă, cu toată opoziţia de la acea vreme manifestată de lideri grei ai partidului. Pe cale de consecinţă, forma actuală a legii este principala cauză care a dus la pierderea alegerilor de către PNL şi îi este imputabilă direct şi nemijlocit lui Mişu Voicu. În egală măsură, Alina Gorghiu are partea ei de vină pe acest subiect, pentru că l-a creditat în continuare pe Mihai Voicu, răsplătindu-l chiar cu detaşarea de la preşedinţia organizaţiei PNL Dolj la şefia filialei PNL Sector 1.

  1. Rămânând în zona de oameni, locul întâi este împărţit între Mişu Voicu şi Alina Gorghiu, cea sub patronajul căreia s-a schimbat candidatul de 3 ori (Cristian Buşoi –> Ludovic Orban –> Marian Munteanu –> Cătălin Predoiu), aruncându-se în derizoriu seriozitatea PNL-ului ca partid.
  2. Conex, primii trei candidaţi propuşi pentru Primăria Generală (Buşoi, Orban, Munteanu) au fost sabotaţi cu declaraţii publice nefericite despre candidatura lor chiar de către leadershipul de eşalon I al PNL: Alina Gorghiu, Vasile Blaga şi chiar şi secretarul general Ilie Bolojan.
  3. Înainte să tratăm mai pe larg subiectul Ilie Bolojan, rămânem un pic la Ludovic Orban, cel care a fost scos din joc de către DNA pentru un motiv interesant: tocmai din cauza plăţii unor angajamente ale candidatului cu mass media. Această realitate (chiar dacă fusese comisă „pe persoana fizică” a lui Orban) a compromis pentru PNL încheierea oricăror alte contracte (fie ele şi legale) cu diverse publicaţii, care s-au ferit ca dracul de tămâie de liberali.
  4. Aţi reţinut numele Ilie Bolojan? Foarte bine. Ardelenii îl vor asocia rapid cu funcţia de primar al Oradei, pe care vrea acum, în urma alegerilor, să o prelungească până în 2020. Cei interesaţi cât de cât de politică vor şti că este şi secretarul general al PNL, adică omul numărul 2 din partid. Cei care au avut răbdare să afle mai multe au descoperit faptul cu totul şi cu totul uluitor că Bolojan a fost, nici mai mult, nici mai puţin, decât şeful de campanie al PNL la nivel naţional. Noi, cei din presă, am tot încercat să luăm legătura cu Bolojan pe diverse subiecte, însă reacţia invariabilă a acestuia a fost că este ocupat cu campania de la Oradea, aşa că să luăm legătura cu Mihai Barbu (secretar general adjunct), cu Cezar Preda (purtătorul de cuvânt al PNL Bucureşti) sau cu Ionuţ Stroe. Barbu a fost de negăsit, Preda s-a dat ocupat cu campania lui Cătălin Predoiu, aşa că pe Stroe a căzut mămăruţa relaţiilor cu presa.
  5. Fiindcă am adus vorba despre organizaţia Partidului Naţional Liberal din Capitală: PNL a candidat în Bucureşti cu o imagine complet neunitară, fără respectarea unui cod unic de imagine. Fiecare candidat şi-a făcut propriul design – n-au avut identitate vizuală unică. Însuşi Predoiu a candidat sub un afiş execrabil: a folosit culorile galben cu negru, care indică: „drum interzis” sau „drum în construcţie”. Acelaşi Predoiu şi-a surghiunit sigla de partid într-un colţ al afişului, în condiţiile în care politicianul are o notorietate evident mai mică decât PNL-ul.
  6. Lipsa de reacţie în mass media: prima ieşire la televiziune a lui Cătălin Predoiu s-a produs cu doar două săptămâni înainte de startul campaniei.
  7. Capitalul de încredere populară în co-preşedinţii Alina Gorghiu şi Vasile Blaga se situează sub nivelul oricăruia dintre ceilalţi lideri ai partidelor. De exemplu: dacă ar fi candidat Liviu Dragnea sau Călin Popescu Tăriceanu la Primăria Bucureşti, nu spunem neapărat că ar fi câştigat fluierând, dar, în orice caz, ar fi luat un scor considerabil mai bun decât Gorghiu sau Blaga. Astfel, niciunul dintre cei doi şefi ai PNL nu a putut să se constituie în vectori de imagine pentru propriii candidaţi.
  8. Cauza acestei situaţii precare în sondaje a tandemului Blaga-Gorghiu trebuie căutată în lipsa de mână forte cu care cei doi au condus şi conduc încă partidul.
  9. Decizii dezastruoase la sectoare. Redacţia PSnews.ro a scris zeci de pagini în care le-a arătat cititorilor de ce desemnarea lui Răzvan Sava drept candidat a fost un evident pas cu stângul: atât din cauza lipsei de charismă şi de abilităţi comunicaţionale din partea candidatului, cât şi din cauză că acesta s-a asociat cu Cristian Popescu Piedone, cel care ar trebui să meargă la coşul de gunoi al istoriei doar pentru nonşalanta declaraţie că angajaţii Primăriei Sectorului 4 nu controlaseră clubul Colectiv pentru simplul fapt că, în fiecare seară, acestora li se termina programul înainte ca localul să îşi deschidă porţile. Un exemplu mai silenţios (dar urmând aceeaşi linie a alianţei cu penalii) l-a constituit Alexandru Nazare, cel care l-a plimbat pe Andrei Chiliman prin Sectorul 1, în căutare de voturi.

Revenind la Sava: decizia strategică a candidatului de la Sectorul 4 de a-l aduce pe Piedone în campania electorală a adus prejudicii PNL-ului la nivelul întregilor Bucureşti. Astfel, au fost ostilizaţi circa 30.000 de oameni, câţi protestaseră în noiembrie, după Colectiv, împotriva primarului Piedone.

  1. Ca să nu ne uităm vorba: generalizând, putem vorbi despre aruncarea în ridicol a criteriilor de integritate, în condiţiile în care PNL-iştii şi-au rupt cămaşa de pe ei, erijându-se în aceşti templieri ai moralităţii. Sub umbrela PNL şi cu sprijinul conducerii, au candidat nişte independenţi vopsiţi (precum Dorin Florea în Târgu Mureş şi George Scripcaru în Braşov) şi au fost făcute înţelegeri pe sub masă cu Cristian Popescu Piedone, Marian Vanghelie etc. Menţionăm aici doar fugitiv o serie de lideri locali mai mărunţi (din comune şi oraşe mici), dar care nu sunt atât de celebri încât să facă deliciul publicului. Dacă vreţi un nume concret, vi-l dăm pe cel al lui Ovidiu Raeţchi, candidat la Primăria Sectorului 5 şi traseist pe ruta PRM-PC-PNL. Vă mai dăm un exemplu: consistenta listă cu „dalmaţieni” ai PNL şi PDL de la Sectorul 1, unii care şi acum simt în ceafă răsuflarea lui Andrei Chiliman. (Detalii AICI)
  2. Imposibilitatea PNL de a gestiona candidatura lui Nicuşor Dan, care a rupt cele mai multe voturi de pe zona de dreapta. Problema era cunoscută cu suficient timp înainte de alegeri, pentru a fi gestionată corect de către Partidul Naţional Liberal. Şi totuşi, nu s-a întâmplat nimic în sensul unei minime colaborări PNL-USB.
  3. Corolar, tot pe partea dreaptă, PNL a ignorat colaborarea cu partide minuscule, dar care pot uşor trece pragul parlamentar de 5% (pentru că, da, strategia trebuie gândită cel puţin până la alegerile legislative din toamnă). Astfel, nereuşita negocierilor cu M10 şi PMP a provocat eşecul dreptei de a fi coalizată sub umbrela PMP. Fiindcă trebuie să le spunem lucrurilor pe nume: fuziunea din 2014-2015 dintre PNL şi PDL s-a bazat pe supoziţia (chiar dacă nerostită) că Traian Băsescu devenise deja un rău necesar.
  4. La fel au stat lucrurile cu ALDE. Amintim incapacitatea PNL de a ajunge la un punct comun cu Călin Popescu Tăriceanu, chiar dacă acesta a fost nu o dată calificat drept „cel mai bun preşedinte al PNL” de către Alina Gorghiu. Tot Gorghiu, pe de altă parte, nu a făcut nimic să îl aducă la aceeaşi căruţă de dreapta; ba mai mult: l-a antagonizat pe Tăriceanu, cerându-i demisia din fruntea Senatului când încă nu se uscase tuşul de pe comunicatul DNA privind urmărirea penală a acestuia.
  5. Nu în ultimul rând, PNL nu a reuşit să îşi mobilizeze la vot propria reţea de votanţi, dezamăgiţi de prestaţia liderilor liberali din ultimul an.

Mai sunt cinci luni până la alegerile parlamentare. Nu ne încurcăm în iluzii că va veni un Făt-Frumos pe un cal alb care va salva PNL-ul în regim de urgenţă. Totuşi, facem un pronostic: dacă se va merge  în acest ritm, actuala conducere liberală nu va apuca luna octombrie în funcţii. Într-un material viitor, PSnews.ro vă va prezenta la ce variante de lideri (interni şi externi) ar putea apela PNL, ca să treacă peste ruşinea istorică de duminică, 5 iunie 2016.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *