Skip to content
Opinii & Analize

Scrisoare către România de mâine

marinela-anghelus-editorial (1)

Dragă România,

Iartă-ne pentru că n-am știut să te apreciem și te-am lăsat să fii bătaia de joc a tuturor. Că te-am urât, că am fugit de tine, că n-am vrut să te mai vedem niciodată, deși vina era doar a noastră. Tu nu ai greșit cu nimic.

Iartă-ne că n-am știut să alegem și te-am lăsat pe mâna lor, lipsită de apărare. Că am avut încredere în cei care s-au prefăcut că îți vor binele, ca mai apoi să își arate adevărata față. Când a fost prea târziu.

Iartă-ne că te-am lăsat să fii furată, mințită, bătută, umilită și maltratată. Iar în tot acest timp am ales să fim doar simpli spectatori. Iartă-ne, dacă nu e prea târziu.

Știu, ne-am plâns de multe ori că nu te vei mai face bine, dar în tot acest timp am ales să ne vedem de viețile noastre, să continuăm să alergăm ca niște ambalaje frumoase fără suflet după confirmarea celor din jur, după tot felul de lucruri care ne aduceau doar fericirea de moment. Uitând că, de fapt, fericirea înseamnă să fim împreună, uniți în brațele tale călduroase. Știu, ne-am plâns și n-am făcut nimic.

Iartă-ne. N-am făcut nimic să te protejăm și astăzi ai ajuns îngenuncheată în fața celor care ți-au dorit doar răul, care au pretins cândva că te vor salva și îți vor aduce copiii acasă. Știi ce ne doare cel mai tare? Că pe cei care te-au umilit atâta timp i-am ales cu mâna noastră să îţi conducă destinul.

Să știi că în ultimele luni ne-am gândit cum să fugim de tine. Recunosc, disperarea ne-a luat mințile. Dar iartă-ne, Românie dragă, căci am trecut prin momente îngrozitoare. Erau zile când speram la o minune, speram că cineva de sus se va uita și la noi, pentru că ei… Românie dragă, erau orbiți de puterea pe care reușeau să o aibă.

Ne-am trezit că trebuie să ne luptăm singuri, în fața unui sistem sanitar ajuns în colaps. Ne-am plâns morții și te-am urât și blestemat, și într-un final ne-am gândit să te părăsim, să te lăsăm pradă lor. Iartă-ne și de data asta.

Astăzi, după atâtea luni de chin, te-am găsit îmbătrânită și plină de riduri, însă am speranța că vei renaște și îți vei deschide aripile obosite pentru a te ridica tot mai sus, continuând să ne arăți că bunătatea ta nu are seamăn în lume.

Iar noi poate vom învăța ceva și din această lecție…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *