Skip to content
" "
Politică

Se ascut cuțitele în UE. Weber vs. Timmermans, bătălia pentru șefia Comisiei Europene

Cea mai importantă funcție din Uniunea Europeană este cea de președinte al Comisiei Europene, care are rolul unui premier european.

Imediat ce alegerile europarlamentare se vor încheia în statele membre, vor începe socotelile pentru majoritatea parlamentară și pentru votul de încredere acordat viitorului președinte al Comisiei, mandat pe 5 ani.

" "
" "

Tratatele europene prevăd că președintele CE trebuie votat de Parlamentul European, la propunerea Consiliului European – adică propunerea șefilor de stat și de guvern din țările membre. Nu există o regulă că va primi funcția cel care are majoritatea în PE, pentru că în cazul acesta Weber ar fi de departe câștigătorul și PPE ar da câștigătorul mereu. Totul este o negociere politică între Consiliul European și Parlamentul European, deși Macron ar prefera cai desemnarea președintelui CE să depindă mai mult de șefii statelor membre. Modificarea aceasta ar reduce din importanța votului cetățenilor și cel mai probabil nu vor exista modificări în favoarea președintelui francez.

Doar că această intenție a lui Macron pleacă de la faptul că în 2014 Juncker a câștigat mandatul de președinte al Comisiei pentru că s-a ajuns la un consens politic, și anume să i se ofere funcția candidatului care este susținut de grupul cu cele mai multe voturi. Dacă se va menține și în 2019 această înțelegere, în viitor se va trece la diseminarea grupurilor europene pentru a sparge supremația PPE.

Bătălia pentru viitor ține de economie

Manfred Weber și Frans Timmermans au multe puncte în comun, după cum au arătat în dezbaterea de zilele trecute de la Strasbourg. Ambii sunt de acord cu controlul frontiere și o Gardă de Coastă cu 10.000 de soldați. Ambii au apărat valorile europene împotriva vocile suveraniste și naționaliste, dar le-au invitat la dialog și colaborare, arătând că sunt dispuși să le asculte și să încheie acorduri. Cei doi vor o impozitare europeană a multinaționalelor web, care scapă de multe ori de taxe în anumite state membre. Amândoi vor stabilizarea zonei de vecinătate și pacea în nordul continentului african și dezvoltarea țărilor respective pentru a stopa valurile de migranți.

Principala deosebire între cei doi a fost la capitolul economie – Weber este un aliat al celor care au încurajat în trecut măsurile de austeritate și reformele naționale forțate, dorindu-și o Uniune care să aibă mai multă influentă asupra statelor; în timp ce Timmermans, mizează pe solidaritate europeană și un nou contract social european, pentru o Uniune care abordează cu prioritate chestiunile de justiție socială și de mediu, dar și consolidarea pilonului social, care să includă și un salariu minim european legat de salariul mediu al fiecărui stat membru.

Aici se observă o mare diferență între cei doi. Weber vrea să continue tot ceea ce a fost Uniunea Europeană până acum. În vreme ce Timmermans înțelege că este nevoie de o Uniune Europeană care să aibă în centrul ei cetățeanul european și problemele acestuia, mai ales că în ultimii 5 ani nivelul de trai al cetățenilor a fost drastic afectat de criza economică și încă nu s-au recuperat drepturile pierdute cu măsurile de austeritate, mai ales în țări precum Grecia, Portugalia, România, Bulgaria. De asemenea, viziunea lui Timmermans pare să alinieze la proiectul lui Emmanuel Macron, deși președintele nu este deloc un socialist.

Frans Timmermans mai are și marele avantaj al experienței în Comisia Europeană și al relațiilor pe care acesta le-a stabilit deja. Weber mizează pe sprijinul PE, tocmai de aceea își permite să critice uneori guvernele naționale. Până în acest moment, două dintre cele mai mari state europene – Italia și Franța – și-au prezentat viziunea pentru o Europă îndreptată spre cetățean, cu un salariu minim la nivelul UE, ceea ce pare să se potrivească cu Timmermans.

Între cei doi mai există de asemenea o mare diferență – Weber joacă rolul birocratului îmbrăcat la costum care vine doar ca să-și facă treaba, însă Timmermans încearcă o apropiere de cetățeni, o Uniune care poate răspunde la problemele cetățenilor, până și discursul său se îndreaptă în această direcție.

Pe întregul continent se simte nevoia unei schimbări și cel mai important capitol va fi chiar economia europeană. Dacă de aici se pornește în direcția greșită sau se continuă cu aceleași metehne, schimbarea va întârzia să apară, vor crește nemulțumirile în rândul cetățenilor, iar în 2024 s-ar putea ca UE să aibă probleme mult mai grave.

 

" "

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *