Secerișul baronilor, bucuria Gigeilor

E presa plină de necroloagele oamenilor politici care încă nu au murit. Dar se zvonește c-or să moară. Că o să-i ajungă trecutul din urmă și o să îi umfle pe toți dubele statului de drept. Că sunt deja puși la index, prinși ca niște gândaci în insectar, fără să știe încă ce li se va pune în cârcă.

Și pe bună dreptate. Știu ei bine câte nelegiuiri au făcut, câte scheme au aplicat banului public pentru a-i croi drum în propriul buzunar.

Cu toate astea este ceva putred în România: în timp ce se vehiculează cu insistență numele unor baroni rătăciți și chiar ale unor politicieni ce încă nu au fost dovediți a fi de rea credință, rămân cu rânjetul victoriei pe față personaje ce ar trebui de mult să plece acasă. Nu pot să nu mă întreb ce caută Vasile Blaga în fruntea unui PNL ce se vrea reformat și, în măsuri egale, de ce continuă să fie președintele social-democraților Liviu Dragnea, nu doar judecat în dosarul Referendumul, dar cel care a găurit județul Teleorman cu afaceri dubioase – a se vedea cazul TelDrum.

Cei doi președinți de partide, capii celor mai importante instituții politice din România, și-au clădit jilțurile puterii pe un morman de fapte penale, în timp ce își scutură gușile umflate vorbind cu maximă seriozitate despre corupție. În același timp, nu au opreliște și rușine în a vorbi la Cotroceni și, mai nou, la Palatul Victoria despre nevoia de reformă a clasei politice.

Nu pot să nu remarc că profitorii de val nou, sar imediat pe coama acestuia și încearcă impunerea unor noi repere. Adică, pentru unii, ce zice Președintele Iohanis sau noul premier tehnocrat, se traduce în: suntem tineri, deci e rândul nostru să împărțim ciolanul. Tinerețea pare a fi singurul criteriu ce te califică la masa puterii din partidul pregătit pentru noile vremuri ce vor veni.

Gigeii de tip nou adună prin cârciumi în vogă prin lumea politică, dar la fel de bine supravegheate, prozeliți din rândul politicienilor semi-ratați, încercând să folosească schimbarea pentru promovarea proprie. Că vin din Suceava, Hunedoara sau Brașov, micii puciști ai marilor partide sunt uniți de un gând comun: să așteptăm să-i radă DNA-ul pe cei bătrâni pentru a le lua locul în lanțul trofic al politicii dâmbovițene. La fel de găunoși, mirosind la fel de mult a putregaiul corupției, aceștia se gândesc că sunt feriți doar de lipsa oportunității de până acum. Au fost prea mici, prea nebăgați în seamă de șmecherii care acum dau cu subsemnatul în fața procurorilor. Și totuși…firmiturile ce-au căzut și la ei, nu au termen de prescriere redus.

Niciunul dintre tinerii ce stau să rupă ciolanul puterii nu l-am văzut să vină cu un proiect, cu o viziune pentru România, indiferent dacă este social-democrată sau liberală.

Poate cel mai amplu proiect de întinerire a activului de partid l-a avut PNL-ul condus de Călin Popescu Tăriceanu. Un amplu demers și un eșec pe măsură ! Căci vă întreb ce s-a ales de toate Tușele, Gigeii, Bourenii și tinereii ce pe atunci clamau tinerețea în politică și care au primit atunci la schimb primele mandate de deputat sau de ministeriabili ? Ce au făcut pentru o Românie care habar nu are cum îi cheamă decât la patru ani, atunci când îi cer voturile. Din tinere speranțe au ajuns să fie ratate opțiuni de vârstă medie a căror singură performanță este să se bată cât mai bine pentru o sinecură bine plătită de statul român. Și pentru a nu fi acuzată de partizanat, îi amintesc pe partea opusă a eșichierului politic pe maeștrii Ponta și Șova – cei care au dus sifonarea banului public la rang de artă în politică, conform rechizitoriilor DNA.

Pericolul secerării fără discernământ a clasei politice își face simțit prezența. Experiența poate fi ușor confundată cu un termen de expirare depășit, iar tinerețea poate ascunde în interior mirosurile fetide ale incompetenței și corupției. Așa că, mai important decât secerișul ce va urma în interiorul marilor partide, mi se pare discuția privind criteriile de integritate și profesionalism care vor califica viitorii lideri pe stânga și pe dreapta scenei politice.