Skip to content
Opinii & Analize

“Și, cu voia dvs., ultimul pe listă…”

Dacă îmi aduc aminte de ceva dinainte de 1989, atunci acest ceva e compus din cozi și liste. Glumele acelea cu oameni care vedeau o coadă uriașă și se așezau la ea cuminți chiar dacă, în primă fază, la capătul din urmă al acesteia, nu prea se știa „la ce se stă”, sunt cât se poate de adevărate. Și dacă respectiva înșiruire de oameni ținea mult peste posibilitățile fizice de stat în picioare, sau dacă se constata că bunurile așteptate nici nu erau acolo, ci abia urmau să vină mai pe seară, sau chiar a doua zi, coada era imediat materializată într-o listă, pentru ca nu cumva leneșii care vor trece pe acolo a doua zi de dimineață să creadă că te poți așeza așa, ad hoc, la orice coadă de 50 de persoane, fără să ții cont de faptul că în fața ălora sunt încă 100, așezate, tot ad hoc, dar de ieri, când încă nu se știa foarte clar despre ce era vorba acolo.

Liste s-au făcut și la Revoluție, de parcă puterea care se împărțea, aparent difuz, în studiourile Televiziunii Române Libere, putea fi distribuită ca pulpele de pui, uleiul și zahărul de cu nici un an înainte. Dar părea o metodă instituită și, chiar dacă lumea știa că puterea se împărțea, tot ca uleiul și zahărul, mai întâi pe sub mână, în spatele magazinului și abia apoi la coada oficială, nici nu avea ce să facă. Proba acestei veritabile instituții stă în nemuritoarele cuvinte ale lui Ion Iliescu, “și, cu voia dvs., ultimul pe listă”, de la citirea membrilor Consiliului FSN care urmau să administreze revoluția și țara, după căderea lui Ceaușescu.

Liste s-au făcut în tot ultimul deceniu al secolului trecut, în care clar, în răsturnarea de valori de imediat după revoluție, omul obișnuit nu și-a găsit necesarul de ordine decât în liste, liste pentru orice resursă, de la cumpărături la salarii, de la apartamente la disponibilizări și ajutoare de șomaj etc.

În anii 2000 părea că am scăpat cât de cât de era cozilor și a listelor. Lucrurile începuseră să meargă mai bine și pentru gingașa democrație românească; venea internetul, veneau telefoanele mobile, ne îndepărtam treptat de penurie, sărăcie cruntă și dictatura cozilor. Ce să vezi…? Ultimul dinozaur din epoca listelor rămăsese întrupat în listele de candidați ale partidelor. Analiști și oameni din popor deopotrivă cereau introducerea votului uninominal, ca să votăm oameni, nu liste. Atât de mare era ura pe cozi și liste, încât oameni serioși credeau că asta va fi soluția pentru propășirea nației și primenirea clasei politice. Desigur, cei care mai citiseră câte un manual de analiză electorală își aduceau aminte cum stăteau față în față, pe aceeași pagină, scrutinul majoritar uninominal și cel proporțional, ambele cu avantaje și dezavantaje. Dar nu au spus nimic, pentru că lumea voia să spere. Și undeva după 2010, după multe dezbateri, un uninominal relativ dubios încălzește inimile electoratului. Atât de mult, încât și politicienii și publicul renunță ușor la idee după aceea… și încă destul de repede. Unul dintre puținele momente de consens clar din societatea românească postdecembristă. E limpede, suntem iarăși la mâna listelor, deși listele nu se mai scriu de mână, ca la cozile pentru lapte din ’87.

Sfârșitul săptămânii trecute și începutul acesteia stau sub semnul acestor liste de candidați pentru Parlament. Cele mai vizibile partide de pe scena politică românească deschid stagiunea cu liste contestate în interior. Mă refer la PNL, PSD și USR. PMP ia cu asalt pragul electoral deschizând una din listele județene cu Eba. Va percepe publicul lor chestia asta ca o strângere a rândurilor, sau mai degrabă ca o formă de nepotism? Nu știm până nu vin primele cifre.
În orice organizație și, desigur, inclusiv (sau mai ales) în cazul partidelor care prezintă în fața publicului o listă de oameni spre a fi votați, există presiuni pentru menținerea unora pe funcții, dar și presiuni pentru schimbarea listelor. Există cei care au deja greutate și consideră că locul pe listă e meritat. Există cei în afirmare, care muncesc în campanii, contribuie cu resurse, sunt la dispoziția conducerii executive și, de multe ori, își iau și castane pentru partid, la televizor sau chiar pe stradă.

Cam toate cele trei partide menționate mai sus (mă refer la primele: PNL, PSD, USR), par a fi decis să meargă pe paradigma infuzării listelor cu „ieniceri” apropiați de lider/ conducere, în detrimentul unora dintre vechii „spahii”, mulți retrași de pe locurile eligibile fără să fi avut la activ vreo boacănă spectaculoasă. Momentan, scandalul cel mai mare pare a fi în USR (deși e cam absurd să te consideri entitled într-un partid care s-a construit pe contestare), iar cea mai îndrăzneață soluție pare a fi abordat-o PSD-ul, cu campania de aducere a unor figuri medicale cunoscute pe liste. Mesajul PSD e interesant din acest punct de vedere: reducem deficitul de imagine deschizând cărțile pentru cel mai important corp profesional din acest moment. Capii lumii medicale acceptă invitația, nu din rațiuni ideologice, ci, spun ei, pentru a ajunge în Parlament și a putea regla legislativ sistemul medical.

Pentru membrii de partid de pe listele PSD nu este neapărat o afacere proastă. O listă mai atractivă aduce un procent mai mare și poate duce mai mulți oameni în Parlament decât o listă meschină deschisă de vechi figuri de partid sau de noi favoriți ai conducerii. Rămâne de văzut dacă operațiunea va fi dusă până la capăt și partidul va recruta un număr semnificativ de medici la nivel național. Și rămâne de văzut ce va fi în campania electorală, când presimt că, din păcate, vom auzi despre medici povești contrarii celor pe care le-am auzit din martie până mai ieri. Dar, așa e-n tenis.
De observat, la nivel macro, dacă nu cumva, în timp ce unii și alții se bat pe listele pentru Parlament, omul simplu nu va redescoperi ușor-ușor cozile și listele de la magazine, așa cum a făcut-o deja din martie până în mai.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *