Skip to content
Coronavirus

„Sindromul post-Covid”. Psihiatrul Gabriel Diaconu avertizează: Frica de apropiere persistă și definește o generație!

www.timesnewroman.ro

Contactat de PS News, psihiatrul Gabriel Diaconu a făcut o evaluare a urmărilor pe care le produce distanțarea socială asupra psihicului uman, în contextul în care întreaga lume trebuie să se izoleze de frica infectării cu noul coronavirus. „Pentru noi oamenii, cât privește apropierea fizică și socială suntem obișnuiți să avem control asupra ei, adică noi suntem obișnuiți să decidem când dăm sau nu mâna cu cineva, când ne îmbrățișăm cu cineva, când intrăm în spațiul vital al altei persoane, este o constantă culturală”, spune acesta.

„Prima observație este că nu contează din această perspectivă psihologică dacă oamenii au respectat sau nu măsurile de prevenție. Și cei care au respectat și cei care nu au respectat vor avea urmări psihologice ale faptului că, în privința raportului de proximitate între oameni, s-a pronunțat o autoritate, nu contează dacă este administrativă sau sanitară. Pentru noi oamenii, cât privește apropierea fizică și socială suntem obișnuiți să avem control asupra ei, adică noi suntem obișnuiți să decidem când dăm sau nu mâna cu cineva, când ne îmbrățișăm cu cineva, când intrăm în spațiul vital al altei persoane, este o constantă culturală.

Spre exemplu la români să intri în spațiul personal al altei persoane începe cam la jumătate de metru față de acea persoană, drept urmare 2 persoane stau cam la 1 metru distanță una față de cealaltă, dar simplul fapt că statul a venit și a spus <<Stați la un metru și jumătatea distanță>> a creat o fricțiune între oameni”, a precizat Diaconu.

Medicul este de părere că în momentul în care distanțarea socială nu va mai fi necesară, oamenii vor ezita oricum pentru că „frica de apropiere odată declanșată persistă și definește o generație”.

„Fricțiunea între oameni fiind cu privire la faptul că un lucru care era metric neconștient a fost forțat în planul conștiinței vigile, atunci oriunde trebuie să intervină intelect în psihologia umană, reacția umană va fi de tensiune interioară, pentru că trebui să se desfășoare acel travaliu suplimentar de contravalidare cum că ai respectat regula și dificil nu este acum. Dificil va fi la un moment dat într-un viitor pe care îl putem anticipa, când s-ar putea ca cineva să ne spună <<Stimați pământeni, de mâine vă puteți apropia voi cât de mult vreți de alte persoane>>, și atunci vei observa profunzimea fenomenului. Pentru că odată cu ridicarea regulilor, oamenii vor ezita, vor ezita chiar și oamenii care au sfidat regulile și s-au dus în cluburi, terase, paranghelii, botezuri.

 Oricât am spune unui om că dacă respectă regulile pentru posibila salvare a unei vieți, sacrifică de multe ori un lucru de care nici nu și-a dat seama atunci. Vorbesc cu tristețe de acest lucru pentru că le cerem oamenilor să își sacrifice intimitatea și libertatea de a decide distanța intimității în numele medicinei. Acum lucrurile nu stau doar în această notă sobră, dar acel lucru de care nu ne dăm noi seama este că oportunitatea acestei crize masive planetare este că sunt atât de multe boli transmisibile pe care începem să le sancționăm și care până acum erau trecute cu vederea și acestea sunt boli ale aglomerației urbane, ale colcăitului social, că vorbim de aglomerația în autobuz sau în metrou sau în magazin, sau pe un stadion de fotbal”, a spus psihiatrul.

Tot acesta este de părere că efectele distanțării sociale din punct de vedere al vulnerabilității psihice au fost vizibile încă din primele luni ale pandemiei.

„În primul rând problema sănătății mintale începe să urce treptat între suprafața conversației publice. Răul este deja făcut. O reacție psiho-emoțională a putut să fie constatată după câteva luni 2-3 luni de impunerea a izolării. Evident că de la acel prim moment de recul poți să prelungești astfel de măsuri pentru o perioadă de chiar 24 de luni fără să spui neapărat că adaugi direct proporțional suferințe și trauma. 

Dificilă nu este implementarea unor măsuri, cât este haosul relaxării pentru că intervine incertitudinea și mai intervine aspectul vicariant care poate fi asemuit unei forme dubioase de tortură care practicat în închisorile comuniste, și anume, neutralizarea individului prin exercitarea unei forme de stres major, oribil eminent, după care persoana era lăsată să se relaxeze, spunându-i-se că poate va fi grațiată, după care era din nou terorizată”, spune Diaconu.

De asemenea, medicul este de părere că strategia autorităților române nu a fost cea mai potrivită pentru că ea „conferă impredictibilitate unei mari mase de oameni”.

„Autoritățile române au spus <<Ok dacă termometrul epidemic atinge plafonul X vom acționa prin mijloacele Y ca să aducem temperatura epidemiei la platou>>. Asta conferă impredictibilitate unei mari mase de oameni. 

Dacă ar fi spus în schimb, spre exemplu după ridicarea stării de urgență iunie și iulie o să fie luni de relaxare, după care august restricții, iar septembrie și octombrie relaxare, și după care noiembrie restricție, oamenii ar fi putut să îți facă o ordine în idei, nu ar mai fi fost șocați, speriați.

Fără doar și poate că modelul pe hârtie nu se poate numi perfect pentru că viața reală are avantaje și dezavantaje, fără doar și poate că aparența de raționalitate devine o formă de raționalizare. Adică autoritățile își găsesc motive să intervină în viața privată a cetățenilor, asta spun mulți oameni, și chiar dacă această opinie nu este supleată de alte argumente, în planul impresiei ea fost deja validată de majoritatea oamenilor, că de fapt, statul nu știe ce face, că acționează amator” a adăugat Gabriel Diaconu.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *