Skip to content
Politică

Situația lui Orban – problemă penală sau morală? Ce spun avocații EXCLUSIV

cotidianul.ro

Redacția PSnews.ro a contactat miercuri mai mulți avocați, pentru a obține un punct de vedere juridic în legătură cu situația în care am descoperit că se află președintele Partidului Național Liberal (PNL), Ludovic Orban.

CITIȚI ȘI: Orban, angajat la o firmă abonată la banii statului. Posibil conflict de intrese? DOCUMENT EXCLUSIV

Concret: le-am prezentat juriștilor situația lui Ludovic Orban, angajat cu jumătate de normă la o firmă din județul Mureș, în condițiile în care politicianul este prins în cea mai mare parte a timpului la București, cu munca de președinte al PNL. Mai precis, am dorit să aflăm dacă ar putea apărea vreo problemă de legalitate – în special una care să țină de dreptul penal.

Primul avocat cu care am luat legătura a fost Gheorghe Piperea, care a susținut că „în mod categoric” putem vorbi despre o presupusă faptă de folosire a influenței politice pentru obținerea unor foloase necuvenite, juristul făcând o paralelă între situația lui Ludovic Orban și dosarele pe care DNA li le-a deschis lui Victor Ponta, Dan Șova și Liviu Dragnea (speța Bombonica).

Cu toate acestea, avocatul Piperea a ținut să sublinieze că nu îl consideră din start vinovat pe Ludovic Orban, în ciuda discursului acestuia referitor la așa-numiții „penali”.

„Gândiți-vă că sunt două cazuri de genul acesta, care au făcut de-a dreptul seisme politice în ultima vreme! În primul rând, este cazul lui Ponta, despre care s-a spus de către DNA că a avut niște contracte fictive cu firma de avocatură a lui Șova și că, din cauza asta, este vorba nu doar despre conflict de interese, ci tot felul de infracțiuni pe care le-au pus pe hârtie domnii de la DNA.

Doi: lui Dragnea i s-a făcut dosar penal pentru că ar fi angajat fictiv niște persoane la o instituție din Teleorman, în condițiile în care persoanele respective erau niște simple secretare la partid. Nu e niciun semn de diferență.

Atenție: nu vreau ca cineva să considere că eu sunt vreun PSD-ist! Dar astea sunt exemplele pe care le am în momentul de față și care ne obligă pe toți – dacă nu ne jucăm de-a rigoarea juridică -, ne obligă să cerem ca și în această situație să se aplice aceeași regulă, pentru că altfel ajungem la consecința absolut inadmisibilă că sunt duble standarde.

Atenție însă: nu-l consider din start vinovat pe domnul Orban, deși el gândește foarte clar – ca să-i facă plăcere domnului Iohannis – în aceiași termeni: ești politician de rang înalt? Când e vorba despre o suspiciune, te dai la o parte, pentru că ești considerat «penal». Eu nu-l consider «penal» pe domnul Orban; îi acord prezumția de nevinovăție și, în consecință, sunt aproape convins că nu e nimic în neregulă acolo. Aproape convins! Dar, dacă este așa cum prezentați dumneavoastră situația, atunci sunt niște semne de întrebare destul de serioase, mai ales că e vorba despre o situație de societate care înțeleg că face contracte cu autorități publice.

Acționarul respectiv – dacă aici nu este vorba despre o activitate propriu-zisă, ci despre ceva fictiv – înseamnă că, într-un fel sau altul, a recompensat unde trebuie, în așa fel încât să aibă niște beneficii. Putem să ne gândim – nu înseamnă automat că este adevărat! Putem să ne gândim că există și această motivație: să își asigure cumva viitorul, dacă – cine știe ce se întâmplă – PNL ajunge la guvernare.

Dacă e să fim riguroși din punct de vedere al raționamentului juridic și, de asemenea, riguroși cu ceea ce urlăm și suflăm în vuvuzele în piață, atunci trebuie să se aplice și aici aceeași măsură. Așadar, trebuie să se explice de ce poziția aceea de consilier al nu știu cui în societatea respectivă se putea exercita din București, din mașină, din avion sau de pe smartphone, și nu prin prezența acolo, la Târgu Mureș”, a explicat Piperea pentru PSnews.ro.

Alt avocat cu care PSnews.ro a discutat miercuri după-amiază a fost Lucian Bolcaș, care a pus accent pe latura morală a problemei.

Trebuie să recunosc că, în politică, în fiecare om există atâta demnitate câtă poate să aibă persoana respectivă. Dacă lucrurile stau așa – indiferent de conotația penală -, este vorba de lipsa de demnitate a unui om politic implicat într-o serie întreagă de situații. Dacă – dimpotrivă – lucrurile nu stau astfel, ar fi păcat ca imaginea unui politician de frunte să fie terfelită.

Problema este aici că ne aflăm nu în prezența unei infracțiuni penale. Ar fi vorba de o infracțiune morală: s-ar părea că cineva dorește să conducă Partidul Național Liberal spre pierzanie totală, pentru că exemplul președintelui partidului, atitudinea morală a președintelui partidului este atitudinea morală a membrilor acelui partid. În momentul în care ei se distanțează de o asemenea situație, partidul nu mai există. În clipa aceasta, s-ar părea că este vorba de imaginea unui mușuroi de furnici în care s-a aruncat un tăciune încins.

(Folosirea influenței – n.r.) este una dintre cele mai simple infracțiuni care pot fi cercetate în această cauză, în legătură cu asemenea lucruri. În orice caz: este vorba de multă mârlănie”, a afirmat Bolcaș pentru PSnews.ro.

Pe de altă parte, deși avocatul Florin Durgheu nu a exclus ipoteza unei presupuse fapte de folosire a influenței politice, juristul a atras atenția că trebuie văzute obligațiile contractuale concrete. În altă odine de idei: juristul l-a ironizat pe omul de afaceri care l-ar fi putut angajat pe Ludovic Orban „pătruns de solemnitatea momentului”.

„Mă rog – depinde din ce unghi privim. Dacă privim din perspectiva asta, da (am putea vorbi despre folosirea influenței politice – n.r.). Dacă privim din unghiul celălalt, atunci poate că patronul, pătruns de solemnitatea momentului, și-a dorit cu tot dinadinsul să-l aibă pe domnul Ludovic Orban pe ștatul de plată – ceea ce iar nu este în regulă, pentru că, dacă domnul Ludovic Orban chiar își încasează acei bani, atunci vă dați seama că nu prea îi încasează în mod corect. Asta dacă tot vorbim peste tot de contracte fictive. Nu știu în ce măsură prestează activitatea. Nu știu care sunt prevederile contractuale, obligațiile domnului Orban (ce ar trebui să presteze domnia sa în schimbul acelei remunerații). Este foarte important și dacă – într-adevăr – încasează bani pentru acea activitate”, a punctat Durgheu.

Nu în ultimul rând, al patrulea avocat ne-a oferit un punct de vedere sub protecția anonimatului, negând ipoteza folosirii influenței politice și scoțând în evidență natura unui contract de muncă, în general.

„Niciodată. Natura unui contract de muncă este intuitu personae (caracterul personal – n.r.), dacă vorbim de un contract de muncă individual. Angajatorul se obligă să plătească o anumită persoană pentru serviciile prestate, iar acea persoană se obligă ca, în mod corelativ cu salariul încasat, să presteze o anumită activitate. Contractul respectiv este înregistrat la Camera de Muncă (acum se folosește înregistrarea electronică REVISAL), se plătesc taxele către stat… Este o chestiune internă, a societății cu angajatul. Dacă el nu prestează, societatea are dreptul să-l dea afară, să-i restructureze postul (dacă se dovedește a fi inutil cu totul)… Statul, pe de altă parte, își încasează niște taxe.

Singura chestiune care ar putea să intre în discuție aici este dacă acel salariu este folosit ca o cheltuială deductibilă. Și atunci, într-adevăr, vorbim de o diminuare infimă a plafonului de impozitare a societății. Adică sunt cheltuieli cu munca (despre care știm că sunt deductibile). Atâta tot.

A: dacă societatea respectivă ar fi fost în anumite raporturi cu Orban pe vremea când el era ministru sau viceprimar, iar el a participat la luarea unor decizii în ceea ce privește societatea respectivă, promovarea intereselor societății, semnarea unor contracte, atunci se poate vorbi de o chestiune care mai mult îmbracă un caracter de moralitate. Deci de legalitate nu poate, pentru că deciziile sunt răsturnate aici. Decizia pe care el ar lua-o ar trebui să fie în beneficiul unei societăți cu care s-a aflat anterior în anumite raporturi de muncă. Și atunci se poate vorbi despre un conflict de interese. Dar invers (adică el întâi să fi fost demnitar și dup-aia să fi devenit angajat al societății) e o chestiune doar de moralitate”, a detaliat juristul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *