Într-o postare pe Facebook, acesta ironizează întârzierea explicațiilor oferite de oficiali, după apariția unui interviu al șefei Curții Constituționale.
„Am înțeles că șefa CCR a dat un interviu unde a prezentat 3 motive «solide» pentru anularea alegerilor din decembrie 2024. Le-am ascultat… Singurul lucru solid din prezentarea lor e întârzierea explicației”, afirmă Antonio Amuza.
Datele sociologice arată o problemă de percepție
Sociologul face trimitere la date prezentate anterior în cadrul IRES, care indică o discrepanță între percepția generală și nivelul real de înțelegere a deciziei.
„Mai mult de jumătate dintre români (55%) spun că au înțeles motivele”, explică Antonio Amuza, dar adaugă că această cifră este înșelătoare atunci când este analizată în profunzime.
Potrivit acestuia, „59% consideră că autoritățile NU au fost transparente în comunicare”, iar „67% spun că informațiile oferite NU au fost suficiente pentru a înțelege decizia”.
„Ruptura reală” între instituții și societate
În opinia sociologului, aceste date indică o problemă mai profundă decât simpla comunicare deficitară.
„Aici este ruptura reală!”, subliniază Antonio Amuza, atrăgând atenția asupra unei crize de legitimitate percepută.
Acesta consideră că o decizie de o asemenea amploare nu poate fi acceptată social doar prin argumente juridice, dacă acestea nu sunt explicate clar și rapid.
„O decizie excepțională, cum este anularea alegerilor, nu poate funcționa social doar prin argumente juridice, dacă acestea nu sunt traduse rapid și credibil în spațiul public”, afirmă sociologul.
Rolul comunicării politice
În final, Antonio Amuza atrage atenția asupra rolului pe care ar trebui să-l joace liderii politici în astfel de situații.
„Nu este suficient ca explicațiile să fie «solide» instituțional. Ele trebuie să fie inteligibile social”, spune acesta, adăugând că „principalii comunicatori ar trebui să fie oamenii politici”.
Mesajul sociologului vine în contextul dezbaterilor continue privind anularea alegerilor și impactul acestei decizii asupra încrederii publice în instituțiile statului.
