Sondajul care zdruncină toate calculele politice: Călin Georgescu și Elena Lasconi s-ar califica și astăzi în turul 2

Sociologul Mircea Comșa susține că votul acordat lui Călin Georgescu la alegerile prezidențiale din 2024 nu poate fi considerat un simplu „accident electoral” sau un val emoțional de moment, ci reflectă o nemulțumire profundă și stabilă în societatea românească. Concluzia apare într-o analiză publicată pe blogul personal al sociologului, bazată pe un sondaj național realizat în aprilie 2026.  

Potrivit lui Comșa, dacă alegătorii ar putea reveni la turul I al alegerilor prezidențiale din 2024, ierarhia principalilor candidați s-ar păstra aproape neschimbată. În toate scenariile analizate, Călin Georgescu și Elena Lasconi s-ar califica din nou în turul al doilea, iar diferențele față de rezultatele oficiale ar fi minore și în limitele marjei de eroare.  

Analiza sociologului se bazează pe două întrebări adresate aceluiași eșantion reprezentativ de 2.000 de respondenți: cu cine au votat în turul I din 2024 și cu cine ar vota dacă s-ar întoarce în timp. Datele au fost apoi comparate cu rezultatele oficiale și au fost construite trei scenarii statistice privind redistribuirea voturilor nehotărâților.  

Unul dintre principalele concluzii ale cercetării este stabilitatea ridicată a electoratului suveranist. Potrivit datelor prezentate, electoratul lui George Simion este cel mai fidel, 94,5% dintre alegătorii săi declarând că și-ar menține votul și astăzi. În cazul lui Călin Georgescu, 82,5% dintre votanți afirmă că ar vota din nou la fel. În schimb, fostul lider liberal Nicolae Ciucă ar avea cel mai instabil electorat, doar 55,8% dintre susținători declarând că și-ar păstra opțiunea inițială.  

Totodată, sociologul evidențiază cel mai mare transfer electoral direct identificat în cercetare: aproximativ 9,3% dintre votanții lui Călin Georgescu ar migra în prezent către George Simion, ceea ce ar reprezenta aproximativ 165.000 de alegători.  

În analiza sa, Mircea Comșa afirmă că succesul electoral al lui Călin Georgescu a fost favorizat de contextul politic și social din 2024 — nemulțumirea față de clasa politică, slăbiciunea partidelor tradiționale și impactul unei campanii online „fără precedent”. Cu toate acestea, sociologul consideră că votul nu a fost conjunctural, ci expresia unui clivaj social deja existent.  

Comșa mai explică fidelitatea electoratului prin trei mecanisme: consumul de informație în „bule” alternative, neîncrederea în presa tradițională și instituțiile statului, dar și un efect de victimizare produs după anularea turului al doilea al alegerilor. Potrivit sociologului, o parte a electoratului a interpretat anularea scrutinului drept un abuz împotriva „președintelui ales”, ceea ce a consolidat și mai mult opțiunea anti-sistem.

Rezultatul oficial vs. rezultatul de azi

Graficul de mai sus prezintă rezultatul oficial (BEC) din noiembrie 2024 și cele trei scenarii bazate pe datele sondajului. Câteva concluzii:

• Voturi valide azi: CG câștigă +1,2pp față de oficial (24,2% vs 23,0%); GS câștigă +1,1pp (15,0% vs 13,9%), iar EL câștigă +0,8pp (20,0% vs 19,2%); MC, NC și Altul pierd voturi. Pentru că marja de eroare este mai mare decât aceste valori, nu putem afirma cu certitudine suficientă că mutațiile observate sunt și reale.
• +33% NȘ/NR: Diferențele față de scenariul voturi valide se netezesc ușor pentru toți candidații, dar direcțiile rămân aceleași.
• +50% NȘ/NR: Rezultate similare; diferența față de primul scenariu rămâne sub 1 pp pentru toți candidații.

Concluzia centrală: indiferent de scenariu, CG rămâne pe primul loc (23,5–24,2%), EL pe locul 2 (19,5–20,0%), iar CG și GS înregistrează cele mai mari creșteri în puncte procentuale față de rezultatul oficial. Ierarhia și calificarea în turul 2 nu se schimbă.

De ce contează azi

La un an și jumătate de la un tur 1 considerat la vremea respectivă un șoc, întrebarea „cum ar arăta azi rezultatul alegerilor?” ne ajută să înțelegem natura acelui vot. Datele arată asimetrii clare de fidelitate: electoratul lui GS este excepțional de compact, în timp ce cel al lui NC este cel mai volatil (aproape jumătate ar alege azi altceva).

Dincolo de fluxurile inter-candidați, stabilitatea votului este probabil concluzia majoră. Faptul că, la nivel macro, diferențele dintre rezultatul oficial și cel de azi sunt atât de mici (în limitele marjei de eroare) și că ierarhia top-2 rămâne absolut neschimbată ne indică un lucru esențial: rezultatul din noiembrie 2024 nu a fost un simplu „accident”, o anomalie sau un capriciu emoțional de moment. Deși succesul lui Călin Georgescu a fost catalizat de un context extrem de favorabil – nemulțumire generalizată cu privire la clasa politică, slăbiciunea evidentă a ofertei electorale tradiționale și o campanie online fără precedent (susținută de o finanțare netransparentă) –, el s-a aflat pur și simplu la locul și momentul potrivit pentru a răspunde unei nevoi fundamentale a electoratului. Stabilitatea de azi a intențiilor de vot ne arată că instrumentele atipice de campanie doar au făcut vizibil un clivaj social profund, deja format. Faptul că electoratul nu s-a răzgândit și opțiunea a fost menținută la un an și jumătate distanță demonstrează că starea profundă de nemulțumire din societate nu a dispărut deloc. Votul din 2024 a reprezentat mai degrabă o reconfigurare durabilă decât un fenomen izolat.

Cum ne explicăm totuși această fidelitate remarcabilă a electoratului, mai ales în cazul lui Călin Georgescu, în pofida tuturor dezvăluirilor apărute ulterior în spațiul public despre netransparența și posibila ilegalitate a campaniei sale? Această reziliență a votului este, cel mai probabil, rezultatul a trei mecanisme complementare. În primul rând, consumul media fragmentat (bulele informaționale): o parte semnificativă a acestui electorat se informează exclusiv din surse alternative, astfel că dezvăluirile din presa mainstream pur și simplu nu au ajuns la ei. În al doilea rând, respingerea sursei: chiar și atunci când informația le-a parvenit, nivelul uriaș de neîncredere în instituții și în mass-media a făcut ca ea să fie considerată o manipulare a establishmentului, prea puțin credibilă sau relevantă pentru a le schimba decizia. În sfârșit, a intervenit un puternic efect de victimizare: anularea turului 2 a fost privită de o mare parte a acestui electorat ca o decizie profund nedreaptă, un abuz îndreptat împotriva „președintelui ales”. Această acțiune a statului nu le-a zdruncinat încrederea, ci dimpotrivă, le-a validat narațiunea anti-sistem, transformând menținerea opțiunii inițiale de vot într-un act de sfidare și rezistență.

Ce nu pot spune aceste date

Orice măsurătoare retrospectivă a regretului de vot vine cu limitele ei. Patru sunt mai importante:

1. Bias de memorie: Oamenii tind să reinterpreteze deciziile trecute în lumina evenimentelor ulterioare. Cine a votat cu un candidat care a generat ulterior controverse poate fi mai reticent să-și confirme alegerea — sau mai dispus să declare că ar schimba votul.
2. Dezirabilitate socială: Tendința de a declara că ai fi votat pentru candidatul perceput câștigător sau mai legitim poate fi mai pronunțată la mai mult de un an de la scrutin.
3. Scenariile cu NȘ/NR sunt ipotetice: Distribuirea a 33% sau 50% din nedeciși este o convenție de calcul, nu o predicție. Nu știm dacă și cum s-ar mobiliza acești alegători în realitate.
4. Marja de eroare la nivel de sub-eșantioane: deși eșantionul total a fost de 2000 de cazuri, doar aproximativ 1200 au răspuns la întrebările de vot, iar în jur de 1000 au indicat un candidat. Numărul de cazuri pentru unele variante de răspuns (în special pentru fluxurile de migrație foarte mici între candidați) este extrem de redus, ceea ce duce la erori teoretice mai mari de +/- 3%. Prin urmare, estimările trebuie privite strict ca orientative și direcționale, nu ca valori absolute.

Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News