Skip to content
Politică

Sorin Cîmpeanu desființează teoria conspirației privind protestul de la Universitate EXCLUSIV

radu-tudor.ro

Fostul ministru al Educației Sorin Cîmpeanu a oferit luni o declarație pentru PSnews.ro, în care a desființat principala teorie a conspirației legată de protestul de la Universitatea din București.

CITIȚI ȘI: Valentin Popa, față în față cu studenții din Consorțiul Universitaria

Concret: președintele Consiliului Național al Rectorilor (CNR) a ținut să contrazică ipoteza vehiculată în ultimele zile, conform căreia reducerea numărului de locuri bugetate ar fi rezultatul unei răfuieli politice între prezenta guvernare PSD-istă (inclusiv actualul deținător al portofoliului Educației, Valentin Popa) și ex-ministrul tehnocrat de resort Mircea Dumitru (rectorul Universității din București).

Încă de la început, Sorin Cîmpeanu a făcut apel la discuții „într-o manieră profesionistă, cu calm și cu spirit academic de ambele părți” (minister și universități). Totodată, rectorul Universității de Agronomie din Capitală a oferit explicații amănunțite cu privire la metodologia după care au fost calculate numărul de locuri bugetate pentru fiecare universitate din țară. În acest context, Cîmpeanu a atras atenția că această metodologie – adoptată cu o întârziere de câteva luni – nu este perfectă, dar că ea poate fi îmbunătățită prin dialog academic.

„În calitate de fost ministru al Educației, în calitate de președinte al Consiliului Național al Rectorilor, în calitate de profesor, aș prefera ca discuțiile să se poarte într-o manieră profesionistă, cu calm și cu spirit academic de ambele părți – în orice situație; nu numai în situația Universității din București. Ar trebui să știm faptul că există o rezoluție a Consiliului Național al Rectorilor încă din luna octombrie 2017, prin care toate universitățile au cerut distribuirea locurilor bugetate în funcție de strategiile de dezvoltare a României, în funcție de calitatea programelor de studii, în funcție de o serie de parametri – sunt lucruri publice. Au cerut, de asemenea, existența unei metodologii de repartizare, care să fie elaborată de către minister, prin CNSPIS (Consiliul Național de Statistică și Prognoză a Învațământului Superior).

Au cerut în luna octombrie ca această metodologie să fie prezentată în noiembrie 2017, pentru a putea fi dezbătută și în cele din urmă asumată. Acest lucru nu s-a întâmplat nici în noiembrie 2017, nici în decembrie, nici în ianuarie. S-a întâmplat în februarie, când, la o altă ședință a Consiliului Național al Rectorilor (la Brașov), a fost prezentată o metodologie care nu a fost apreciată de către niciuniii dintre cei prezenți – nici de către universitățile care sunt acum nemulțumite.

Pe cale de consecință, pentru că există un termen în care trebuie să repartizezi locurile înainte de sesiunea de admitere, s-a realizat sub presiunea timpului o metodologie, care nu este perfectă; ea este cu siguranță perfectibilă. În general, în România, noi nu suntem capabili să facem lucrurile perfect (o spun cu tristețe) – cu atât mai puțin atunci când este vorba de o presiune de timp și un astfel de document.

Ea este perfectibilă și trebuie discutată cu calm. Există instrumente de reglaj (cum ar fi rezerva de locuri disponibilă în fiecare an la nivelul Ministerului Educației, cum ar fi fondul pentru situații speciale, fondul de dezvoltare instituțională), dar pentru toate astea trebuie să existe dialog și ținută academică. Asta este opinia cât mai sintetic prezentată”, a detaliat Sorin Cîmpeanu.

În continuare, fostul premier interimar s-a declarat „total nemulțumit” de amânarea adoptării metodologiei

„Mi-am exprimat deja totala nemulțumire. Pentru că CNSPIS nu și-a făcut datoria atunci când trebuia să și-o facă, am ajuns în această situație, în care există aceste discuții care fac rău absolut tuturor: fie că vorbim despre universități mari, mici, civile, militare, publice, private fie că vorbim de studenți sau de profesori. Aceste discuții fac rău imaginii României, studenților, cadrelor didactice”, a punctat profesorul universitar.

Cea mai importantă parte a declarației a fost cea din final, unde Cîmpeanu a demontat ipoteza răfuielii politice dintre Mircea Dumitru și Valentin Popa et. al.

„Cu siguranță nu. Eu, personal (și de data asta îmi exprim o convingere personală), sunt absolut convins că nu se pune problema în acești termeni. Pentru a putea demonstra această afirmație, iarăși este nevoie de dialog, cu argumente, la care să participe oameni care înțeleg mecanismele învățământului superior.

Să vă dau un exemplu: dacă o universitate X a trecut 1.000 de locuri dintre cele 62.000 de locuri la licență care au fost distribuite, 62.000 au fost distribuite și anul acesta. Din cele 62.000 de locuri de anul acesta, au fost extrase un număr de 5.000 de locuri pentru a putea fi repartizate către domeniile prioritare: bioeconomie, energie-mediu, IT, materiale noi și sănătate (nimeni nu a contestat importanța acestor domenii prioritare, din 2015 până în prezent, deși s-au perindat prea multe guverne de atunci până acum). La aceste 5.000 de locuri se adaugă alte 2.000 de locuri care au fost extrase din totalul de 62.000 (care este identic cu cel de anul trecut), pentru a fi distribuite absolvenților de licee din mediul rural. În total, 7.000. 7.000 din totalul de 62.000 înseamnă 11%.

Revin la exemplul cu 1.000 de locuri: 11 la sută (cele 7 mii din 62 de mii) s-au extras. Repartiția s-a făcut exact ca anul trecut – în sensul în care o universitate care a primit o mie de locuri, anul ăsta a primit tot o mie, dar 11% (110 locuri) au fost extrase, urmând a se repartiza pe domenii prioritare. Deci acea universitate a avut 890 de locuri (89%) repartizate statistic.

Peste aceste 890 de locuri a venit următorul principiu: fiecare rector (și eu, și orice rector) a asumat prin semnătură numărul de studenți înscriși la programele de licență înscriși la universitățile noastre în cele 5 domenii prioritare. Noi am apreciat care sunt acele programe care răspund domeniilor prioritare. Și am raportat – să spunem un număr total de 1.000 de studenți la licență (înscriși la programe ce aparțin de cele cinci domenii prioritare). Raportat la totalul de 100.000 de studenți din România înscriși la programe prioritare (spun asta cu titlu de exemplu), 1.000 față de 100.000 înseamnă 1%. S-a făcut proporția: 1% înmulțit cu cele 5.000 de locuri înseamnă 50 de locuri. Deci universității care a avut anul trecut 1.000 și anul acesta 890 plus 50 pe domenii prioritare în final i s-au alocat 940 de locuri – la care se adaugă, să spunem, și locurile pentru absolvenți de mediul rural și ajungem la 950-960 de locuri; deci mai puține față de cele 1.000 de locuri de anul trecut. Iar acea universitate X este o universitate nemulțumită.

Universitatea Y, care a dat tot 1.000 de locuri anul trecut, care a primit tot 890 pe repartiție statistică anul ăsta, dar care avea – de exemplu – în domeniile prioritare un număr nu de 1.000, ci de 5.000 de studenți înseamnă că are 5% din totalul de 5.000 de locuri distribuite pentru domeniile prioritare, adică 250 de locuri. 250 de locuri plus cele 890 înseamnă că va avea 1.140 de locuri.

Deci acea universitate care are de 5 ori mai mulți studenți din programe din domeniile prioritare va avea un plus de locuri, în timp ce o universitate care are mai puțini studenții în domenii prioritare va avea mai puține locuri.

Aceste lucruri ar fi trebuit explicate, ca să se înțeleagă că nu a fost arbitrar, ci a fost pentru prima oară când se aplică o metodologie. Fiind pentru prima oară și sub presiune de timp, această metodologie nu pretinde nimeni că este perfectă. Dar, pentru a fi perfectibilă, trebuie să existe discuții.

În concluzie, opinia mea este că doar prin discuții de nivel academic se poate ajunge la o soluție de ieșire din acest context, în egală măsură complicat și regretabil”, detaliat Sorin Cîmpeanu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *