Skip to content
Politică

Sorin Ovidiu Vîntu lovește din nou. Capitol 2 din dezvăluiri: „Parlamentarii fură statul cu un miliard de euro”

Sorin Ovidiu Vîntu scrie din nou pe blog. În noua postare, Vîntu explică cum se descurcă parlamentarii în campania electorală, câți bani cheltuie și cum statul este furat.

Redăm integral postarea lui Sorin Ovidiu Vîntu:

„Din 1990 incoace, cea mai puternica frana in drumul catre modernizare, precum si focarul de coruptie din Romania a fost Parlamentul.

Infiintata imediat dupa Revolutie, institutia a fost martora degradarii calitatii morale, intelectuale si culturale a acestor alesi ai poporului de la o legislatura la alta. Daca la inceputurile acestei institutii gaseam oameni de o certa valoare, astazi numarul lor este extrem de mic. Sub 2% din total.

Voi incerca sa explic de ce am facut aceste afirmatii, de ce a fost si este o frana in calea modernizarii si de ce este epicentrul coruptiei din Romania.

1. Dupa cum stim, in parlamentul unui stat, alesii poporului genereaza legi in functie de necesitatile si mersul natural al unei societati. Aceste legi trebuie sa raspunda atat necesitatilor de moment, cat si celor pe care trendurile societatii le contureaza. Pentru a vedea care sunt nevoile prezente si cele care se contureaza, societatea isi alege cele mai luminate minti pe care le are la dispozitie si le trimite in forul legislativ al tarii, respectiv in parlament.

Asta ar fi, in mare, principiul care sta la baza acestei institutii. Finalitatea actiunilor ei: o viata decenta a tuturor membrilor societatii si modernizarea cetatii. Instrumentele ei: legile. Creatorii acestor legi: parlamentarii.

Acum intelegeti de ce este nevoie ca acesti creatori de legi sa fie oameni luminati; in functie de nivelul lor cultural, moral si intelectual, membrii societatii pot trai decent, iar cetatea poate sa progreseze. Dupa 25 de ani de functionare a parlamentului, ne trezim nu doar cu niste legi, ci cu pachete de legi de o imbecilitate totala. Nu voi sta sa fac o critica a acestor legi, ci va voi arata care este finalitatea lor. Ce au produs cu adevarat ele in societate. Aceste legi nu doar ca au distrus sisteme care functionau, dar au aratat ca nu s-a inteles nimic din mersul acestei societati.

Am sa va povestesc pe scurt o scriere de a lui Nietzsche, „Sarbatoarea Magarilor”, ca sa intelegeti mai bine ce au facut minunatii nostri alesi.

De veacuri, locuitorii unei pesteri se inchinau unui idol care trona pe un soclu in mijlocul incaperii. La un moment dat, fara a exista un motiv temeinic, niste „destepti” s-au hotarat sa schimbe idolul. Zis si facut. Au tras idolul jos de pe soclu, l-au facut farame si l-au aruncat cat colo. A doua zi, cand s-au intors de la vanatoare, din reflex au dat sa se inchine inaintea idolului, dar idolul nu fusese inlocuit. Au inceput sa se sfatuiasca ce sa puna in loc. Dupa saptamani de dezbateri, nu au ajuns la un acord. Nicio idee nu fusese acceptata. Cand erau deja disperati, prin fata pesterii trece un magar. S-au hotarat pe loc. El este alesul. Au luat magarul si l-au instalat pe soclu. Zi dupa zi, cand se intorceau de la vanatoare, locuitorii pesterii se inchinau in fata noului lor idol.
Evident, semnificatiile povestii sunt altele.
Eu am ales palierul cel mai accesibil al lecturii. Acesta se potriveste perfect muncii parlamentarilor nostri.

Spre exemplificare, sa luam pachetele de legi care ilustreaza cel mai bine ravagiile pe care le pot face acesti ganditori ai grotelor.

A. Legile sanatatii. Consecinte:

– salarii de mizerie;
– mancarea pentru bolnavi, mai proasta decat a puscariasilor;
– mizerie, sobolani, gandaci;
– lipsa medicamentelor si a altor materiale de uz sanitar.

Astea si multe altele au condus catre un exod masiv al cadrelor sanitare calificate. Cei care au ramas sunt ori prea batrani, ori prea tineri, ori prea putin pregatiti. Nu pot asigura necesarul pentru mentinerea starii de sanatate a cetatenilor. Printre cei ramasi sunt si mari profesionisti. Putini. Pentru a putea supravetui in conditii de decenta minima, s-au organizat pe mini colectivitati de „muls”. Pentru ei, bolnavul nu mai este pacient, ci client. Ma iertati, doamnelor si domnilor! Nu este un repros, este o constatare.

Este o consecinta a legilor care v-au impins in aceasta postura lipsita de onorabilitate. Explicatia care vi se da pentru salariile voastre imunde este o minciuna. Un sistem de asigurari de sanatate bine pus la punct de profesionisti si din care sa nu se fure va poate asigura salariile decente si binemeritate. Inlesnirile fiscale facute investitorilor pot ajuta la cresterea salariilor. Nu este rostul acestei postari sa dea solutii. Solutiile trebuie date de parlamentarii pe care ii veti alege in viitor. Cei care au fost pana acum si sunt inca au stricat si ce facuse bun comunismul.

B. Legile invatamantului. Consecinte.

In anii care s-au scurs de la schimbarea regimului comunist s-au dat o gramada de legi ale invatamantului. A fost locul in care fantezia parlamentarilor nostri a dat pe dinafara.
Au reusit sa il transforme pe profesor in contabil, iar pe elev in „clientul nostru, stapanul nostru”. Pentru a avea catedra, trebuie sa ai obligatoriu un anumit numar de copii. Consecinta: toti prostii trec anul. Romania se trezeste in facultati cu studenti care nici macar a vorbi romaneste nu stiu.

Facultatile de stat, pentru a face rost de bani, accepta la licentiere studenti ai universitatilor particulare, generandu-se astfel o confuzie uriasa in societate. Avem sute de mii de dobitoci cu diploma de la stat.

Facultatile private sunt institutii de jupuit fraieri, iar facultatile de stat au coborat major standardele. Nimeni nu mai da doi bani pe diplome. Pentru majoritatea tinerilor facultatea este doar un mod de a-si prelungi viata fara griji, de a se distra si de a-si „tapa” intr-un mod legitim parintii. Calitatea deplorabila a invatamantului romanesc i-a inoculat tanarului ideea ca, urmare a cunostintelor dobandite in scoala, nu are cum sa se intretina singur. Si are perfecta dreptate.

Un alt efect al legilor invatamantului este acela ca profesorii si-au pierdut respectul de sine. Lefurile de mizerie i-au transformat intr-un fel de „calici ai blocurilor”. Capitalul simbolic pe care li-l dadea eticheta de „dascal” s-a dus dracului. De ce sa-l mai respecti, daca vezi ca munca lui nu-ti mai ajuta copilul sa ajunga sa aiba propria paine? Cum sa-l mai respecti cand il vezi in aceleasi haine ponosite toata saptamana? Ce respect sa ii mai acorzi cand il vezi in fata Guvernului cersind niste banuti in plus?
Deci inca o zona de cel mai mare interes strategic pentru societate a fost facuta praf.

V-am dat doar doua exemple care sa-mi sustina afirmatia facuta la inceput. In aceste cazuri, parlamentul a facut mult mai rau decat sa franeze. A derapat total. Ne-a creat toate premisele ca in urmatorii ani sa ajungem o tara bolnava si cretina. Impotenta lor intelectuala fiind mascata de sloganul: „Nu sunt bani!”. O mare minciuna, dragii mei! Bani sunt! Si inca multi. Doar ca si-i impart intre ei. Si uite asa ajungem si la argumentarea celei de a doua afirmatii pe care am facut-o – „Parlamentul, epicentrul coruptiei”.

2. Pentru a ajunge parlamentar, sumele pe care trebuie sa le cheltuiesti sunt imense.

Aceste sume sunt compuse din:

a. bani pentru materiale publicitare;
b. bani pentru presa (spoturi, interviuri, spaga);
c. bani pentru deplasari;
d. bani pentru partid;
e. spaga pentru presedintele organizatiei sau la centru pentru a fi trecut pe lista intr-o pozitie eligibila;
f. spaga data unor sefi de clanuri tiganesti pentru a-ti aduce cat mai multe voturi (variaza in functie de fotografiile facute cu telefonul celular);
g. bani dati pentru distribuirea materialelor publicitare;
h. bani dati observatorilor de la urne (de obicei, doi);
i. diverse (un sondaj de opinie, o spaga neprevazuta, cumpararea unei informatii etc).

Toate aceste sume variaza intre minimum 200.000 si 400.000 euro. Bineinteles ca respectivul candidat nu vinde casa bunicii pentru a face rost de acesti bani, ci ii ia de la diversi oameni de afaceri de pe plan local sau central. Dupa ce respectivul ajunge parlamentar, trebuie sa le returneze oamenilor de afaceri care i-au dat banii sumele pe care acestia l-au bagat in campania electorala. Va imaginati ca nu din leafa de parlamentar, ci din trafic de influenta in domeniul contractelor comerciale.

Aceste contracte sunt de fiecare data umflate de afaceristi din simplu motiv ca se poate. Ei stiu ca banii pe care i-au bagat in campania parlamentarului vor aduce si profit doar daca la fiecare contract ii vor mai da si respectivului un procent. La inceputurile romantice ale parlamentarismului romanesc, procentajul era de pana in 5%. Odata cu trecerea timpului, rapacitatea si nesimtirea parlamentarului a ridicat procentajul pana la 20%. Daca la acesta adaugam si procentele date de afacerist celorlalti functionari ai statului implicati in tot procesul de incredintare a contractului, comisionul total se ridica la peste 40%. Dupa ce a spaguit toata aceasta caracatita, afaceristul se considera indrituit sa mareasca suma cu cel putin dublu. Si iata cum statul plateste pentru un serviciu sau o prestatie care face un million, cel putin doua jumate. Oare cine pe cine corupe aici?

O campanie electorala costa intre 150 si 300 milioane de euro. Doar la nivel parlamentar, pentru a plati banii acestia, parlamentarii fura statul cu minim un miliard euro.
Acestea sunt cifre, dragii mei. Si de acesti bani au beneficiat si continua sa beneficieze toti. An de an si din ce in ce mai mult. Niste oameni care nu-si dau seama de consecintele actelor lor asupra societatii.

Nu sunt un sfant. Si nici vreun moralist. Accept ideea de spaga ca facand parte din structura natiei mele. Detest in schimb nesimtirea. Un comision total de pana in 3% este perfect acceptabil. Imi mai pun si eu un 7% si se ajunge la un cost corect. Se poate disponibiliza doar de aici un miliard de euro anual, minim. In celelalte materiale, cand voi arata cat se fura la nivelul puterii executive, veti vedea ca putem linistiti sa ne platim atat dascalii, cat si medicii, la nivelul la care lor sa le redam demnitatea si noi sa beneficiem de servicii la standardele de care avem nevoie.

Mai mult decat atat, parlamentarii isi pot vota o lege a lobby-ului si a comisionului, lege care ii va pune pe toti la adapostul tentatiei si al DNA-ului. Stiti ce-i nostim? In loc sa voteze o lege de acest tip, au votat un cod penal care nu are nimic de a face cu justitia si care ii va insira, unul cate unul, in penitenciarele Romaniei. Sincer sa fiu, ma bucur! Domnule Dragnea, v-ati inselat rau cand ati afirmat ca prostia nu este infractiune. Conform noului cod penal, pe care l-ati votat, ESTE!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *