Skip to content
Opinii & Analize

Speriată de ceea ce vede, BNR limitează PRIMITIV creditul și lovește clasa de mijloc

Faptele sunt următoarele: BNR a modificat reglementările privind creditarea, în sensul înăspririi, începând cu 1 ianuarie 2019. De la anul, ,,nivelul maxim al gradului de îndatorare va fi 40% din venitul net la creditele în lei și 20% la cele în valută.’’, spune BNR într-un comunicat de presă.

Reglementările încep cu o derogare: deși adoptate în 17 octombrie 2018, solicitările de credit deja depuse, sau care vor mai fi depuse în următoarele 74 de zile sunt neatinse de noul regulament care intră în vigoare la 1 ianuarie 2019. Dacă tot e foc, mai punem și noi niște gaz?

Scopul: în următoarele 74 de zile băncile să vândă cât mai multe credite, chiar și celor care nu se încadrează în noile reglementări, în fapt, alimentarea profitului (oricum istoric) al băncilor comerciale cu prețul vulnerabilizării situației sociale a celor care nu își permit nici acum nici după 1 ianuarie 2019 să se îndatoreze cu mai mult de 40% din venitul disponibil.

Eu nu mă bucur să constat că prin această derogare BNR a confirmat ceea ce scriam în 9 octombrie, într-un articol pentru PSnews ,,Este dubioasă joaca BNR cu termenul pentru restricționarea creditelor’’ (articolul integral AICI ), constatările mele publice fiind probabil și motivul principal pentru care BNR a ales ieri să nu o mai lălăie din vorbe, ci scriptic.

Așa cum guvernul BOC a acționat haotic, speriat de ceea ce vede, în 2010, când a tăiat salariile cu 25%, a încercat să taie pensiile și a majorat TVA-ul intempestiv, în același sens acționează BNR acum. La fel ca și guvernul Boc (dar și Isărescu în precedenta criză), pentru că a acționat prea târziu și prea puțin, administrația apelează la măsuri primitive menite să frâneze suplimentar economia, în contra-timp, tocmai acum când economia încetinește.

În 2010 Boc a acționat primitiv tocmai pentru că începând cu luna decembrie 2008 a ignorat criza, iar măsurile luate au fost ,,după dorință’’ și nu eficiente  În 2018, BNR acționează primitiv tocmai pentru că măsurile luate anterioare (majorarea ratei de dobândă prea târziu și prea puțin în perioadă de creștere economică certă) au facilitat amplificarea deteriorării fundamentelor macroeconomice și acum acționează pompieristic: ca să stingă focul pe care nu l-a prevenit, dă cu toporul în stânga și în dreapta, făcut pagube enorme.

Focul pe care BNR nu l-a prevenit, acționând prea târziu, prea puțin și chiar în contrasens în ceea ce privește mișcarea de rată de dobândă și nu numai este amplificarea creditării persoanelor fizice, punând gaz peste focul aprins de politica fiscală – prin reducerea de taxe, majorarea negândită a tuturor salariilor, etc. În mai 2015, când guvernul Ponta anunța reducerea TVA la alimente la 9% (după cum se vede acum alimentele sunt mult mai scumpe decât când TVA era 24%), BNR a redus și ea rata de dobândă la minimul istoric de 1,75%, pe contrasens, și a ținut-o acolo mult prea mult, astfel încât ritmul de creștere a creditării să devină nesustenabil și să vulnerabilizeze cu știință, starea de prizonierat a populației cu creșteri volatile de venituri în raport cu împrumuturile accesate pe termen lung. S-a întâmplat în 2015 în preajma momentului în care clasa politică putea spune nu la dorințele lui Mugur Isărescu&Co de a le reînnoi mandatul, ca semn de supușenie.

Este drept că bag mâna în foc pentru știința de carte a doar doi dintre membrii Consiliului de Administrație al BNR, din suma de politruci pe care o întâlnim acolo care a compromise principiul independenței băncii centralei și a consacrat atitudinea de tip ghiocel, mai preocupat de reînnoirea și upgradarea într-un nou mandat decât de economie. Dar, așa cum am mai spus, independența este ca un lanț: Consiliul de Administrație este le fel de independent cum este cea mai slabă verigă din punct de vedere al independenței, de acolo. Iar în privința verigilor slabe…

Acum BNR este speriată de ceea ce vede: creșterea îngrijorătoare a soldului creditului în lei pentru persoane fizice (cu complicitatea BNR în vederea asigurării unor noi mandate), frânarea economiei care va conduce în 2019 la un necesar suplimentar de finanțare din parte statului român, faptul că a irosit 5 miliarde de Euro din rezervă pentru a împiedica deprecierea cursului, faptul că politica sa monetară a facilitate cea mai ridicată inflație din Uniunea Europeană BNR ratându-și din nou obiectivul, presiunile de depreciere, dar mai ales BNR vede și este speriată de faptul că propaganda va fi contrazisă de realitate înainte de reînnoirea din 2019 a mandatelor politrucilor care nu știu carte din Consiliul de Administrație.

Și tocmai pentru că este speriată în perspectiva că o cădere a economiei va afecta șansele de a rămâne legați ,,sfântul scaun’’, BNR acționează haotic.

Decizia de ieri se traduce așa: e drept că avem o problemă cu creditul, dar hai să o facem mai mare până să o corectăm.

A doua semnificație: ne așteptăm la o depreciere masivă a leului și asta vrem să și transmitem în piață, că o vom lăsa să se producă. Altfel nu se explică de ce îndatorarea la creditele în valută are un nivel de doar 20% față de 40% în lei, mai ales în condițiile în care România ar trebui să adopte, declarativ, Euro ca monedă unică.

Un semnal privind fermitatea intenției de adoptare a Euro (fermitate care nu există decât pe vorbe) ar fi fost același plafon de îndatorare și pentru lei și pentru Euro. Semnal pe care BNR nu l-a dat, din interpretarea per a contrario rezultând că  BNR nu vrea  adoptarea Euro și este speriat de faptul că nu vor fi îndeplinite condițiile de aderare în orizontul propus, ele degradându-se, cu știința și complicitatea BNR.

Și BNR mai este speriată de ceva: de garanția oferită lui Liviu Dragnea atunci când Mugur Isărescu s-a târât în biroul acestuia de la Camera Deputaților, că nu va ridica dobânzile la credite. Isărescu știe că Liviu Dragnea a mers până la capăt cu revocarea unui fost coleg al lui Mugur Isărescu, Mișu, atunci când fostul lucrător în comerțul exterior dinainte de 1989 a făcut harcea-parcea piața asigurărilor.

În loc să facă ceea ce trebuie și când trebuie, respectiv să majoreze rata de dobândă din mai 2015, BNR a amplificat și nu a prevenit problema împrumutaților în lei, aparent cu efecte pozitive pe termen scurt, dar categoric cu efecte negative pe termen mediu și lung (dobânda ROBOR s-a cvadruplat față de momentul în care a fost accesat creditul).

Nu pot să nu remarc comportamentul tip dealeri de stupefiante, care își oferă prima pastilă gratuit. Accesarea creditului s-a dovedit facilă, la dobânzi minime istorice: pentru plata creditului însă, clasa de mijloc și cei sub, va trage toată viața.

Și din acest punct de vedere este o complicitate ticăloasă a BNR cu politica fiscală guvernamentală, care îi îmbogățește pe cei care sunt cei mai bogați și îi sărăcește pe toți ceilalți.

După ce fiscalul a redus impozitul pe venit al bogătașilor, alde Isărescu, care, intempestiv, s-au trezit cu impozit de 10% în loc de 16% pe veniturile din epitropia de la BNR, politica fiscală și politica monetară au confiscat, prin inflație sau îndatorare, tot ceea ce au câștigat pe termen scurt clasa de mijloc și cei sub. Bogătașii alde Isărescu (atenție, nu am nimic împotriva celor bogați, dar Isărescu este un bogataș nu un om bogat diferența între termeni fiind semnificativă) au capitalizat, ca și la precedent criză, erorile generate de propriile greșeli, nefiind penalizați. Clasa de mijloc a făcut însă subiectul naționalizării pierderilor generate de măsuri tip Isărescu.

Bogătași alde Isărescu stau cu banii la teșcherea așteptând ca în următoarea criză clasa de mijloc supraîndatorată să dea faliment pentru a cumpăra pe nimic activele celor care nu fac față deprecierii, inflației, pierderii locurilor de muncă. Pentru aceștia din urmă, vorba lui Toma Caragiu din sceneta ,,Mefisto’’: ,,păi fac unii niște pantofi, îi porți o zi două și pe urmă umbli ca ăla din romanul lui Zaharia Stancu’’. Parafrazând, fac unii o politică monetară că după 2-3 ani începi să umbli ca ăla din romanul lui Zaharia Stancu: desculț. Și tot parafrazând, Iohannis ar trebui să fie lipsit de inteligență să nu îl decoreze dacă nu chiar să îl sanctifice pe domnul Isărescu (întrucât decorat a fost și la precedenta criză pe care a favorizat-o). Vorba lui Caragiu: ,,Pe vremuri fiecare breaslă avea câte un patron în calendar. Cârciumarii îl aveau pe Sf. Petru și Mihai. Pompierii îl aveau pe Ilie’’. Bancherii de ce nu l-ar avea pe Sfântul Manole?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *