Skip to content
Politică

Striblea are o perspectivă inedită. Cum a reuşit Germania să integreze refugiaţii

Jurnalistul Cătălin Striblea are o perspectivă inedită. Cum a reuşit Germania să integreze refugiaţii.

Într-un articol publicat, duminică, pe blog (intitulat „Cum se vede criza refugiaților din Germania”), realizatorul TV descrie propria experienţă din Frankfurt și Mainz, oraşe pe care le-a vizitat şi despre care susţine că „nu par a fi sub o povară generată de refugiați sau imigranți arabi”.

În schimb, ziaristul a remarcat diversitatea etnică de pe teritoriul german.

„De la conductorii și controlorii de tren, la vânzători sau la oamenii de ordine din diverse zone. Mitul arianului, al blonzilor cu ochi albaștri, parcă e pus un pic la încercare. Un blond cu ochi albaștri chiar îți sare în ochi. Dar poate este o chestiune subiectivă, dată de momentul pe care îl trăim”, comentează Striblea.

Totuşi, din relatările prietenilor, jurnalistul a înţeles că „Germania este din ce în ce mai atentă la națiile care îi calcă pragul. Dar și mai liniștită, ca și cum, sub nicio formă, valul acesta nu-i poate dărâma valorile și modul de funcționare”.

Cătălin Striblea povesteşte cum, până la sfârşitul anilor ’80, statul german nu era restrictiv sau selectiv cu refugiaţii, dar, după aceea, politicienii „au început să distingă între refugiații buni și cei răi”.

„Cei buni erau cei care fugeau de război, cei răi, cei care ocupau Germania economic. Au apărut primele revolte populare, case arse, tabere atacate și atunci au început să pună reguli. În ciuda regulilor, numărul imigranților în Germania nu a scăzut în ultimii 20 de ani. Dimpotrivă, el a crescut în ciuda tuturor opreliștilor”, continuă ziaristul.

El aduce, totodată, în discuţie modelul lingvistic şi cel rezidenţial al integrării: imigranţii trec prin cursuri de 3 luni de limbă germană şi primesc locuinţe sociale peste tot în oraşe, pentru evitarea enclavizării.

„Desigur, toate măsurile de acest gen funcționează și în funcție de bunăvoința oamenilor. Și a celor care vin, dar și a germanilor obișnuiți. Dar cred că susținători sau nu ai primirii refugiaților, ei sunt destul de siguri că modul de viață nu le va fi răsturnat. Și asta îmi pare destul de evident la finalul călătoriei mele, când la controlul de securitate din aeroport, majoritatea echipei este formată din alte nații decât europenii. Pentru că am stat minute bune din cauza unei verificări suplimentare, am avut ocazia să mă uit cu atenție la cei de acolo. Nu greșesc dacă spun că trei din patru erau arabi, pakistanezi, turci sau chinezi. Chiar și șeful echipei părea a fi un pakistanez. Polițistul care a fost chemat era, într-adevăr, singurul blond cu ochi albaștri”, conchide Striblea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *