Studiu: Românii zboară tot mai mult și tot mai departe, dar mulți o fac cu nodul în gât

Românii supraestimează de peste 10.000 de ori riscul unui accident aviatic, reiese dintru studiu realizat de sociologul Antonio Amuza şi pilotul Mihai Sturzu.

România zboară tot mai mult și tot mai departe, dar o parte importantă a publicului trăiește cu nodul din gâtul. În conversațiile cotidiene despre zbor apar cuvinte scurte și tăioase – „panică”, „urgență”, „prăbușire”, „turbulențe severe” – care apasă pe aceleași butoane emoționale, indiferent câte cifre ar demonstra că aviația comercială este, statistic, una dintre cele mai sigure forme de transport inventate.

Pilotul Mihai Sturzu a vorbit în repetate rânduri, public, despre felul în care frica de zbor umbrește experiența oamenilor – de la prieteni care amână vacanțe, până la pasageri care trec cu nod în gât prin fiecare turbulență.

„În avion, am văzut de nenumărate ori cât de mult contează o frază spusă la momentul potrivit. Când echipajul explică pe scurt ce urmează, de ce se aude un anumit sunet sau ce înseamnă turbulențele, anxietatea scade vizibil. Oamenii nu au nevoie să li se promită că nu există riscuri — ar fi neadevărat. Au nevoie să știe ce fel de riscuri există, cât de bine sunt ele gestionate și ce facem concret pentru siguranța lor. Eu cred că zborul merită redescoperit cu bucurie. Să ne aducem aminte de imaginea aceea din copilărie: norii sub noi, lumina deasupra aripii, lumea care se micșorează frumos. Zborul înseamnă disciplină, proceduri și foarte multă redundanță tehnică — dar și libertate, timp câștigat, întâlniri care altfel nu s-ar întâmpla. Dacă reușim să schimbăm tonul conversației, să punem context acolo unde azi e doar dramă, visul apare din nou”, spune Mihai Sturzu.

Barometrul Zborului 2025, cercetare realizată de MAD Intelligence pe un eșantion de 921 de respondenți, a pornit tocmai de la această tensiune: frica reală a oamenilor pare să rămână în picioare, oricâte argumente raționale ar fi aduse. Ce o alimentează, în fapt? Timpul petrecut pe internet, la emisiuni cu dezastre, știrile despre aviație sau lipsa discuțiilor pe marginea zborului?

„Până la urmă, când ești copil, cel mai mare vis este zborul, dar cumva, viața, discuția din media, emisiunile și conținutul online transformă, pentru mulți, visul în coșmar. Povestea începută ca o întrebare metodologică a devenit, pe parcurs, o radiografie a felului în care funcționează memoria publică atunci când își formează o judecată despre risc. Respondenții noștri estimează, în medie, o probabilitate de ordinul a 21% ca un avion comercial să aibă un accident fatal. Fie și cu toate precauțiile privind natura non-probabilistică a eșantionului, această percepție rămâne revoltător de departe de realitatea tehnică”, explică sociologul Antonio Amuza.

Cercetarea MAD Intelligence a mizat pe două ipoteze. Prima, cea „populară”, spune că frica ar fi o funcție a volumului: cu cât consumăm mai multă presă, cu atât devenim mai anxioși. A doua, mai puțin intuitivă, pune accentul pe ton și conotație: nu cantitatea de conținut contează, ci proeminența emoțională a acelui conținut – titlurile care rămân în cap, cuvintele care țiuie pe ecran ca o alarmă, expresiile care comprimă complexitatea unei situații într-o etichetă care se lipește instantaneu.

Pentru a putea testa aceste ipoteze, a fost realizat un indice al fricii de zbor care combină, pe o scală de la unu la cinci, anticiparea anxioasă cu o săptămână înainte de călătorie, tensiunea resimțită în ziua zborului, teama la decolare, reacțiile la turbulențe, teamă de atac de panică, simptomele fizice asociate și tendința de evitare a zborurilor.

În paralel, un compozit care surprinde reacția la titlurile negative despre aviație: cât de des sunt întâlnite astfel de titluri, cât de mult îi fac pe oameni să dea click, ce fel de emoții trezesc – teamă, neliniște, dorința de a evita zborul. În acest scor se condensează toată dinamica dintre algoritmii care promovează spectaculosul și reflexele noastre de atenție: ceea ce ne tulbură mai tare ni se pare că se întâmplă mai des. Rezultatul analitic este net: reacția la titlurile negative este cel mai puternic predictor al fricii de zbor. În modelul ponderat, fiecare punct în plus pe scala reacției la titluri se asociază cu aproximativ 0,68 puncte în plus la indicele fricii, un efect consistent, robust, greu de ignorat. Când acest predictor intră în ecuație, „minutele pe zi” – fie că vorbim despre televiziune, site-uri de știri sau Facebook – își pierd semnificația statistică.

Despre publicul țintă

• Vârsta 35–44 (și, în mai mică măsură, 25–34): nivel de frică mai ridicat decât referința; segment-cheie pentru comunicare și programe „fear-of-flying”;

• Genul: diferențe mici; bărbații tind să raporteze ușor mai jos, dar diferența nu este robust semnificativă;

• Experiența de zbor (numărul total de zboruri în viață): tinde să reducă frica și să crească intenția de a zbura în următoarele 12 luni;

• Intenția de a zbura: scade clar odată cu creșterea scorului de frică; frica e un obstacol comportamental real, nu doar o atitudine;

• Mediul de rezidență și educație: fără diferențe mari după ce controlăm reacția la titluri; frica e mai degrabă un fenomen informațional decât unul „geografic” sau educațional;

• Preferințe de canal: 18–34 se informează mai mult din social (TikTok/YouTube/Instagram), 45+ din TV/radio; reacția la titluri rămâne driverul fricii în toate grupurile;

• Ce ajută declarativ: briefinguri clare la bord, explicații despre turbulențe/proceduri și micro-conținut educativ (clipuri scurte) sunt menționate frecvent drept soluții care scad anxietatea.

Metodologie (pe scurt)

• Tip: sondaj cantitativ CAWI (online).

• Colectare: 22 aug – 1 sept 2025; promovare pe Facebook/Instagram + redistribuire micro-influenceri.

• Eșantion: 921 chestionare valide; non-probabilistic (auto-selecție).

Beneficiar: Mihai Sturzu: Tabăra de zbor; Cercetare & analiză: MAD Intelligence (think tank, 2019).