Skip to content
Internațional Politică

Summit: Se încinge bătălia pentru Comisia Europeană. Macron caută aliați

Inquam Photos/Octav Ganea

După ce mai mulți politicieni s-au bătut cu pumnul în piept că summit-ul de la Sibiu va însemna o victorie pentru România și că ei muncesc acolo pentru țară, rezultatul final arată că țara noastră a avut doar rolul de a organiza evenimentele și de a asigura protecția. Toate reflectoarele au fost pe Macron, Merkel, Tusk, Juncker. În plan secund, Manfred Weber, Michel Barnier, Frans Timmermans, Antonio Costa, Sebastian Kurz și Viktor Orban.

Nu s-a luat nicio decizie importantă, chiar dacă Tusk și Comisia Europeană anunțau anumite schimbări. Într-adevăr, s-a semnat Declarația de la Sibiu, în doar câteva secunde, după cum spun mai multe surse de la fața locului. Declarația rămâne doar o compunere frumoasă, înainte de alegerile europarlamentare, pentru a da puțină încredere.

Weber aproape să-și vadă visul spulberat

Cele mai mari emoții le-a avut Manfred Weber, care deși a declarat că „nu e îngrijorat”, Michel Barnier încearcă să-și croiască drum spre Comisia Europeană. Barnier este negociatorul UE pentru Brexit și la summitul de la Sibiu a ieșit din umbră și s-a afirmat pe scena politică europeană drept un candidat pentru Comisie.

În 2014, Barnier a candidat în interiorul PPE împotriva lui Juncker pentru a obține nominalizarea la șefia Comisiei Europene. A pierdut atunci, dar acum pare interesat să fie „un actor” pe scena politică, după cum chiar el a declarat. Spre deosebire de Weber, el are marele avantaj al experienței în Comisia Europeană, unde a fost de două ori comisar. Totodată, are marea experiență în negocieri și dacă ar deveni președinte CE ar fi potrivit să dirijeze Europa după Brexit. Nu în ultimul rând, Barnier este apropiatul președintelui francez și reprezintă aripa complet liberală din PPE.

Negociatorul european pentru Brexit se află în campanie electorală prin Europa, iar Manfred Weber începe să fie tot mai mic pe scena politică. Viktor Orban a declarat public că nu-l va vota pe Weber. Din România, Weber va rămâne doar cu voturile PNL, pentru că UDMR și PMP sunt la limită să intre în PE. Dar are tot sprijinul Germaniei și Austriei, iar acest lucru cântărește foarte mult la nivel european.

Spitzenkandidat

Liderii europeni au dezbătut spitzenkandidat-ul, care se referă la candidatul european al grupurilor din PE. Mai exact, este vorba despre candidații pe care grupurile europene îi propun pentru cele mai înalte funcții și să câștige cel care obține cele mai multe voturi.

Doar că acest lucru va duce la o supremație a PPE. Totul pleacă de la Tratatul de la Lisabona, când Parlamentul European a primit mai multe puteri. Europarlamentarii vor ca decizia pentru șefia Comisiei Europene să fie legată strict de voturile pe care le primesc grupurile europene. În trecut, șefia CE se negocia între marile puteri.

Dar pe măsură ce Parlamentul European va avea tot mai multe puteri, acesta va începe să fie autoritar cu parlamentele naționale. Și evident că niciun lider de stat nu va dori acest lucru.

Cât va reuși Macron să manipuleze socotelile cu Spitzenkandidat rămâne de văzut. În ultimele luni, UE nu s-a mai arătat disponibilă să-i facă pe plac liderului francez și se poate spune că acesta a avut câteva înfrângeri personale. Nici povestea de dragoste cu Germania nu mai funcționează, de când Merkel vrea ca UE să continue în același ritm și se opune reformelor.

Ce rol a avut Summitul?

Doar unul electoral. Marile decizii s-au amânat. A fost doar o tatonare de teren. S-au ascuțit puțin cuțitele. La summitul de la Sibiu am văzut Europa care va funcționa după Brexit, iar această Europă avea nevoie să transmită un mesaj cetățenilor – că sunt uniți, cel puțin înainte de alegeri. După 26 mai vor începe războiul între ei – Franța, Italia, Germania, Austria, Polonia – și cine mai are curajul să intre în conflict.

Macron a fost singurul care a abordat o problemă majoră a Uniunii, declarând: „SUA trebuie să-și redefinească poziția”. În condițiile în care în următoarele luni urmează să fie stabilit un nou acord comercial SUA-UE. Dar până atunci, Macron trebuie să fie sigur că va câștiga alegerile în Franța, pentru că partidul lui Le Pen conduce în sondaje.

După episodul Dragnea-Trump, am asistat și la episodul Cioloș-Macron. Personaje diferite, context diferit, morala e aceeași. Va fi irelevant dacă USR-PLUS va fi lângă En Marche, în condițiile în care En Marche al lui Macron pierde alegerile. Va fi doar o colaborare între pierzători. Și fără victoria în Franța, scade și influența lui Macron în Europa.

Am mai asistat și la o altă campanie electorală făcută de Klaus Iohannis în pragul alegerilor prezidențiale. N-a ezitat să amestece politica internă a țării cu politica Uniunii Europene, doar ca să gâdile orgoliul opoziției și să mai arunce un scandal pe imaginea deja pătată a țării.

„Însă avem politicieni care, din păcate au arătat Europei că nu avem doar o față frumoasă, care atacă justiția, care atacă instituțiile europene și, din această cauză, în loc să fim acceptați cu totul, au apărut discuțiile despre statul de drept. Românii își doresc să rămână europeni și promit că, probabil nu astăzi, dar peste puțin timp, vom fi și în Schengen și vom scăpa de MCV”, a spus președintele României.

România merită de câțiva ani să fie în Schengen și a arătat în numeroase rânduri că e capabilă să asigure securitatea granițelor, ar fi trebuit să spună președintele în fața tuturor liderilor europeni, când aceștia erau pe teritoriul nostru. Niciodată președintele nu s-a ridicat împotriva acestei nedreptăți europene. Austria și Olanda sunt principalele țări care se opun aderării României la Schengen, urmate de Germania, Franța și Finlanda.

La summit s-au spus cuvinte frumoase, dar nimic concret. Declarația de la Sibiu are aceeași valoare politică precum o hârtie goală. România și-a jucat rolul de majordom al Uniunii și a trimis un președinte spectator.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *