Oana Zăvoranu nu e deloc nebuna, chiar deloc, nu o cunosc dar sunt convins de asta observand de la distanta personajul ahtiat, imbolnavit de expunere publica excesiva, cum o taxează foarte mulţi comentatori publici – unii în privat, ca să nu se expună unei atenţii excesive din partea respectivei. Ea e un produs glorios al unei stări în care mulţimea s-a hrănit dintr-un viitor cadavru, iar acum, când l-au constatat, a avut pofta să-l transforme în persoană.
România, însă, este tratată de când se ştie ca şi când ar fi o nebuna, o paraşută. Un bufet suedez de unde îţi transferi în farfurie ce-ţi pofteşte starea. Numai că dacă pensionarii şi gospodinele năvălitoare la înmormântare sunt expresia unei inerţii care porneşte de la lipsa de respect pentru nevoile omului de rând, manifestată prin absenţa unei investiţii masive în educaţie (de pildă), armata de lăcuste înfipte în bugetul ţării până la delir nu e rezultatul unei realităţi neglijate, ci un plan sinistru. O crimă cu premeditare.
Ce are ţara şi le trebuie lor? Sâni generoşi, deci de ce să se plictisească singuri? Şi cu ţara în gură, poftesc mai departe. Circul de lângă Mariana Zăvoranu, de un grotesc de proporţii apocaliptice, de o ghiolbănie de natură să mă paralizeze, are, cel puţin, reprezentarea unui diagnostic de etapă cu o singură certitudine: nu mai e nimic de făcut! Suntem pierduti iremediabil. Oameni in toata firea dornici sa isi petreaca ziua data de Dumnezeu spre odihna langa un sicriu a unei persoane pe care au cunoscut-o de pe sticla in urma circului mediatic pe care l-a facut aceasta in combinatie toxica cu „fetita sa”…. Tara nebuna! Popor cu accente tot mai grotesti.
Cred totusi ca violul în grup asupra României mai poate fi oprit. Îmi sugera o prietenă să citesc versurile unei piese de la „BUG Mafia”, din 2003, cu un refren-manifest:
“La fiecare patru ani oferi pastile ca un traficant de bile
Da’ cu costum, camasa alba si cu cravata
Nu reprezinti decat o pata pe acea harta
(…)
Tu esti ala care ne-ngroapa de vii
Care ne fura si ultima sansa de a trai.
Copiii se nasc fara nici un viitor
Deci domnule ministru, deputat sau senator (…)”
Unde am ajuns după 25 de ani? La o falie incredibilă, violentă şi depresivă între mulţimea care se hrăneşte din cadavre (n-am să-i desconsider pe acei oameni, sunt nişte victime ale unui gen de show pe care nu l-au iventat ei, ci i-a ajutat, pervers, să evadeze din vieţile lor mizerabile fara voia lor, şi politicienii care s-au hrănit din prefabricatele comuniste atât de mult încât s-au transformat ei înşişi în prefabricate. Organisme programate să ucidă speranţe, pe lângă care “Candidatul manciurian” pare un cântăreţ de cor bisericesc. Asasinilor! Poporul acesta se bate la coada la „tigai” si la „poarta unui cimitir”, oare se poate mai jos? Sincer, nu cred!
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
