La începutul erei nucleare, Statele Unite sperau să își mențină monopolul asupra aceste arme, însă secretele și tehnologia necesară pentru construirea bombei atomice s-au răspândit rapid. Astăzi, mai multe țări din Europa dețin arme nucleare, printre care Franța și Regatul Unit. SUA au efectuat primul test nuclear în iulie 1945 și, în luna august a aceluiași an, au lansat două bombe atomice asupra orașelor Hiroshima și Nagasaki din Japonia. Doar patru ani mai târziu, Uniunea Sovietică a realizat primul său test nuclear. Ulterior, Regatul Unit (1952), Franța (1960) și China (1964) au urmat acest exemplu, scrie armscontrol.org.
Pentru a preveni extinderea clubului statelor care dețin arme nucleare, Statele Unite și alte țări cu aceeași viziune au negociat Tratatul de Neproliferare Nucleară (NPT) în 1968 și Tratatul de Interzicere Totală a Testelor Nucleare (CTBT) în 1996.
Ucraina a renunțat la armele nucleare în anul 1994
După destrămarea Uniunii Sovietice în 1991, Ucraina s-a trezit moștenitoare a unei părți semnificative a arsenalului nuclear sovietic. La acel moment, pe teritoriul său se aflau aproximativ 1.900 de focoase nucleare strategice și mii de arme nucleare tactice, ceea ce făcea din Ucraina a treia cea mai mare putere nucleară a lumii, după Statele Unite și Rusia.
Totuși, Ucraina a ales să renunțe la aceste arme, considerând că menținerea lor ar fi fost o povară economică uriașă și un obstacol în calea integrării europene. Astfel, în 1994, a semnat Memorandumul de la Budapesta, prin care a acceptat să transfere armele nucleare în Rusia în schimbul unor garanții de securitate oferite de marile puteri – Statele Unite, Marea Britanie și Rusia. Aceste state s-au angajat să respecte independența, suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei.
Procesul de dezarmare s-a încheiat oficial în 1996, când Ucraina a returnat ultimele focoase nucleare către Rusia. În 2001, au fost distruse și ultimele silozuri de rachete balistice intercontinentale. Decizia de a renunța la armele nucleare a fost considerată, la vremea respectivă, un pas important spre stabilitatea globală, însă evenimentele ulterioare, cum ar fi anexarea Crimeei de către Rusia în 2014 și invazia din 2022, au ridicat întrebări despre valoarea reală a acestor garanții de securitate.
Arsenalul nuclear al Franței
Franța este una dintre cele două țări europene care dețin arme nucleare și singura din Uniunea Europeană. Programul său nuclear a început în anii ’50, iar primul test nuclear a fost efectuat în 1960.
Franța are un arsenal nuclear compus din aproximativ 290 de focoase nucleare operaționale. Acestea sunt repartizate pe două tipuri principale de sisteme de livrare:
În primul rând, submarinele nucleare cu rachete balistice. Franța dispune de 4 submarine nucleare de clasa Triomphant, fiecare echipat cu 16 rachete balistice M51. Rachetele M51 au o rază de acțiune de peste 8.000 km și pot transporta mai multe focoase nucleare TN 75 sau Tête Nucléaire Océanique (TNO), care sunt modernizate constant.
De asemenea, Franța are în dotare 50 de rachete nucleare ASMPA (Air-Sol Moyenne Portée Amélioré), desfășurate pe avioane de vânătoare. Aceste rachete sunt echipate cu focoase nucleare TNA (Tête Nucléaire Aéroportée) și au o rază de acțiune de aproximativ 500 km, fiind modernizate pentru a atinge până la 1.000 km.
În acest moment, Franța nu menține focoase nucleare în stare de alertă maximă, dar are o forță de descurajare permanentă cu cel puțin un submarin nuclear în patrulare în orice moment.
Parisul a adoptat o doctrină de descurajare strict suficientă, menținând un arsenal relativ mic comparativ cu SUA și Rusia, dar capabil să asigure o ripostă nucleară în cazul unui atac.
Franța și-a modernizat continuu forțele nucleare, iar viitoarele actualizări includ racheta hipersonică ASN4G, care va înlocui ASMPA în anii 2030.
Ce țări din Europa mai au arme nucleare în 2025
În Europa, doar două state dețin oficial arme nucleare:
- Franța – aproximativ 290 de focoase nucleare
- Regatul Unit – aproximativ 225 de focoase nucleare
Marea Britanie își bazează întreaga forță de descurajare nucleară pe submarinele din clasa Vanguard, fiecare echipat cu rachete balistice Trident II D5. Londra a anunțat în 2021 că intenționează să își crească limita superioară a focoaselor nucleare la 260, dar fără o expansiune semnificativă a capacităților sale operaționale.
Pe lângă aceste două state, există și țări care nu dețin propriile arme nucleare, dar găzduiesc focoase nucleare americane pe teritoriul lor, în cadrul strategiei NATO de partajare nucleară. Acestea sunt:
- Germania – are arme nucleare americane la Büchel Air Base
- Italia – găzduiește focoase nucleare la Aviano și Ghedi
- Belgia – depozitează arme nucleare la Kleine Brogel Air Base
- Țările de Jos – găzduiesc focoase la Volkel Air Base
- Turcia – deține arme nucleare la Incirlik Air Base
Aceste arme aparțin Statelor Unite, iar utilizarea lor necesită aprobarea Washingtonului. Țările gazdă sunt însă implicate în planificarea nucleară a NATO și ar putea folosi aceste arme în caz de conflict, folosind avioane adaptate pentru a le transporta.
Astfel, în 2025, Europa rămâne un teritoriu strategic în ceea ce privește armele nucleare, fiind marcată de prezența arsenalelor nucleare franceze și britanice, dar și de desfășurarea armelor nucleare americane în mai multe state membre NATO.
Citeste mai mult AICI
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
