Anularea alegerilor într-o țară este un eveniment rar, care reflectă în general crize politice, juridice sau de securitate. Motivele anulării pot varia de la fraude electorale masive, probleme tehnice, presiuni externe, instabilitate internă sau decizii judiciare.
Curtea Constituțională a României analizează joi contestațiile depuse de candidații Sebastian Popescu și Cristian Terheș, care cer anularea primului tur de scrutin prezidențial din 24 noiembrie.
Alinierea României la exemplele de mai jos nu ar fi deloc onorantă, cu excepția Austriei unde în 2016, alegerile prezidențiale au fost repetate după ce s-a constatat nereguli la numărarea voturilor prin corespondență.
În Republica Democrată Congo (2011), problemele tehnice și violențele au dus la cereri de anulare a alegerilor, dar fără succes.
În Kenya (2017), Curtea Supremă a anulat alegerile prezidențiale, un caz unic în Africa, din cauza neregulilor în procesul de numărare a voturilor. Anularea s-a bazat pe fraude în transmiterea rezultatelor electronice.
În Libia, alegerile au fost anulate în repetate rânduri din cauza conflictului intern.
În Myanmar (2020): Alegerile au fost anulate de junta militară în urma loviturii de stat din 2021, invocând fraude nejustificate.
În Venezuela (2018): Deși nu au fost anulate formal, alegerile au fost declarate ilegitime de numeroase state și organizații internaționale din cauza lipsei de transparență și a represiunii opoziției.
În Burundi (2015), încercarea de realegere a președintelui a fost marcată de tulburări și acuzații de fraudă, iar alegerile au fost contestate.
Impactul pe care îl poate avea anularea alegerilor
O asemenea măsură, mai ales într-un stat democratic poate fi de-a dreptul năucitoare, iar consecințele pot fi pe măsură.
Eroziunea încrederii în democrație: În țările cu tradiții democratice slabe, anularea alegerilor poate consolida percepția că procesele democratice sunt ineficiente. Democrația României, la doar 34 de ani de la Revoluție, este una tânără.
Instabilitate politică: Lipsa unui lider ales duce deseori la conflicte politice sau sociale.
Răspândirea mișcărilor populare: În unele cazuri, populația poate organiza proteste în masă pentru a cere alegeri corecte. România nu va face excepție.
Austria, un caz notabil în istoria electorală europeană
Alegerile prezidențiale din Austria în 2016 au devenit un caz notabil în istoria electorală europeană datorită deciziei de anulare și repetare a celui de-al doilea tur de scrutin.
Alexander Van der Bellen (susținut de ecologiști) și Norbert Hofer (Partidul Libertății, de extremă dreaptă) au fost principalii candidați în cel de-al doilea tur de scrutin, desfășurat pe 22 mai 2016. Van der Bellen a câștigat cu un avans extrem de mic: 50,3% față de 49,7% din voturi, o diferență de doar aproximativ 30.000 de voturi.
Partidul Libertății, reprezentându-l pe Norbert Hofer, a contestat rezultatele, invocând nereguli în procesul electoral, mai ales în gestionarea voturilor prin corespondență. Curtea Constituțională a Austriei a investigat plângerea și a constatat că unele voturi prin corespondență au fost deschise și procesate prea devreme, înainte de termenul oficial. Au existat și suspiciuni de manipulare a unor proceduri, deși nu s-a demonstrat că acestea ar fi afectat rezultatul final.
Aceasta a dus la o decizie istorică: anularea celui de-al doilea tur al alegerilor, fiind prima astfel de situație în Austria.
Alegerile s-au repetat în decembrie 2016, de această dată Van der Bellen câștigând detașat, cu 53,6% din voturi.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
