Redacția PSnews.ro vă prezintă o analiză a pozițiilor și a atitudinilor președintelui ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, în contextul crizei actuale din Guvern, dar și din perspectiva liberalismului de la care politicianul se revendică, însă care nu este adoptat de acesta în mod real.
Cazul Viorel Ilie. Cum au ținut ALDE și Tăriceanu cu dinții de ministrul „penal”
Deși Shhaideh, Plumb și Cuc s-au retras spăsiți din clica de la guvernare și au făcut deliciul lui Iohannis (proaspăt întovărășit – de circumstanță – cu Tudose), șeful ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, cu o falcă în cer și una în pământul patriei pe care o vrea liberală, a vrut ceva de genul: „jos labele de pe Ilie”. Ilie, care Ilie? ne întrebăm curioși. A, da, Viorel Ilie, ministrul delegat pentru Relația cu Parlamentul. Dar când a căpătat Viorel Ilie o așa de mare însemnătate în harababura politică pe care o practică Tăriceanu? De fapt, întrebarea mai precisă e: cine e acest Viorel Ilie?
Știm declarațiile: Tăriceanu a susținut public că partidul pe care îl conduce menţine sprijinul politic pentru ministrul Viorel Ilie, după ce premierul Mihai Tudose a vorbit despre necesitatea remanierii miniştrilor cu „probleme penale”. „DNA-ul şi-a pierdut credibilitatea. (…) Nu putem acceptă că DNA-ul să facă Guvernul României”, a adăugat Tăriceanu.
Cu „tăișul” argumentului categoric scăpărând în fața camerelor de luat vederi (ca și cum ar înșira cătușele procurorilor DNA pe lama unei săbii, ca un Zorro autohton), Tăriceanu a prezentat „punctul de vedere al ALDE: În ultima perioadă, au apărut atât de multe informaţii şi dovezi privind abuzurile săvârşite de colaboratorii doamnei Kovesi, încât ne întrebăm care mai este adevărul”. Ce înțelegem? Exact ceea ce pare: în opinia ALDE, Viorel Ilie nu a aranjat niciun concurs de angajare la ministerul pe care îl conduce. Lui Ilie nu numai că i se aplică prezumția de nevinovăție, dar e crezut pe cuvânt – după ce a jurat pe roșu, ne imaginăm – că e curat la suflet și la dosar.
Tăriceanu invocă în discursul public despre Viorel Ilie și „lucrurile care sunt cu adevărat importante în România de astăzi: ce se întâmplă cu drepturile cetăţenilor din România care sunt călcate în picioare, ce se întâmplă cu abuzurile DNA?”
Drepturile cetățenilor? Vi-l amintiți pe Tăriceanu în campanie electorală, când aborda un discurs anti-abuz și tot repeta, ca pe o caducă poezie patriotică, laitmotivul cu „statul de drept”? Să revenim în prezent: Tăriceanu nu a propus niciun proiect de lege – dar absolut niciunul – pe drepturi cetățenești. Ba mai mult: UDMR i-a luat deja fața celui de-al doilea om în stat, maghiarii depunând deja – în luna februarie – o inițiativă de act normativ pentru răspunderea magistraților.
DETALII AICI: UDMR, primul pas spre răspunderea magistraților. Tăriceanu și PSD, în afara jocului EXCLUSIV
Totuși, brusc, atunci când Viorel Ilie e agresat precum vrabia căreia îi răsucesc gâtul niște procurori demonici ai DNA, ce reacție vedem că are Tăriceanu? Devine empatic. Emfatic. Milos. I se trezește, bunăoară, consțiința de politician care vrea să-și strângă la piept cetățenii. Totuși, să nu ne pripim! Nu toți cetățenii au parte de acest tratament din partea președintelui ALDE. Doar ministrul pentru relația cu Parlamentul se lăfăie în îngăduința și benevolența președintelui Senatului.
Dacă ar fi să-l credem pe șeful ALDE, Viorel Ilie e un năpăstuit al soartei, încolțit de șacalii DNA, iar Tăriceanu este umărul pe care victima abuzurilor hohotește. Iată cum îi ia apărarea și-i deplânge groaznica ursită: ”Nu cred că este o chestiune politică, este o încercare de a pune din nou Parlamentul și zona politică într-o lumină nefavorabilă. Au găsit această problemă a unui concurs pentru ocuparea unor funcții minore, cred că era și un șofer care trebuia să dea concurs, și l-au agățat pe ministru, care nu are o implicare directă. Nu organizează concursul, nu se ocupă el de subiecte.”, a declarat liderul ALDE.
SPLIT-ul TVA. Tăcerea lui Tăriceanu
Proiectul cu „split TVA” pare obscur chiar și pentru Ministerul Finanțelor Publice. Nici măcar inițiatorii planului de plată defalcată a TVA-ului nu sunt în stare să elucideze elemente care definesc clar impactul bugetar al exonerării sau exceptării unor categorii de contribuabili de la noua modalitate de plată.
Astfel, s-a ajuns la concluzia că TVA-ul defalcat ar trebui aplicat doar pentru firme care au contracte cu statul și companii în insolvență sau falimentare. Ce se vrea cu acest proiect de lege? E simplu: se dorește ca statul român să nu mai fie codaș. Suntem pe ultimul loc la TVA declarată, dar neîncasată. De ce vrea statul să-i asuprească pe insolvenți și falimentari? Pentru că, de pildă, argumentul pesediștilor este că am acumulat la buget 22 de miliarde de lei în ultimii trei ani din TVA-ul declarat și neîncasat doar de la firmele aflate în insolvență.
În tot acest timp, când taxa defalcată pe valoare adăugată agită spiritele, unde este politica liberală a stimabilului Tăriceanu? El tace mâlc.
În realitate, se atinge culmea ridicolului. Descoperim că nici măcar guvernanții nu cred în măsurile fiscale adoptate. OK: deocamdată măsura split TVA este opțională. Însă absurdul situației este, totuși, colosal: firmele în care 8 miniştri sunt acţionari nu au aplicat pentru plata defalcată a TVA, măsură luată chiar de guvernul Tudose.
CITIȚI ȘI: Membrii Guvernului care au decis split TVA își protejează firmele proprii FOTO
Firmele în care apar acţionari Marcel Ciolacu, Graţiela Gavrilescu, Florian Bodog, Lucian Romaşcanu, Lucian Şova, Mircea Dobre, Viorel Ilie şi Ilan Laufer NU s-au înscris pentru split TVA.
Firma lui Călin Popescu Tăriceanu nu a aplicat pentru plata defalcată, şi nici societatea la care lucrează soţia premierului Tudose. Dintre 16 companii la care statul este acţionar majoritar sau unic, doar două au optat pentru Split TVA. Nu au ales-o nici CEC-ul şi nici Loteria Română. Şi nici RATB.
Așadar, Tăriceanu, dacă nici măcar nu aplică pentru o măsura fiscală propusă de coaliția de guvernare, de ce nu se înfoaie și inflamează mai aprig în spațiul public împotriva acestui Split TVA? De ce nu o califică drept măsură non-liberală? Din nou: liberalul Tăriceanu tace chitic.
Creșterea salariilor la stat. Tăriceanu e tot în silentio stampa
Promisiunile pesediștilor – unde Olguța, magistra Muncii, e vârf de lance – sunt heirupiste și desprinse de realitățile economice. Ce ni s-a promis? Creșteri salariale cu 25 % la stat, educația și sistemul sanitar cu conturi îngrășate baban din 2018, militarii cu buzunarele doldora ș.a.m.d, în ciuda criticilor care susțin că salariale sunt nejustificate economic.
În tot acest desfrâu declarativ despre creșteri de salarii, unde se poziționează Tăriceanu? L-ați auzit vreodată bâiguind vreo informație palpabilă despre creșterile salariale ale Olguței sau recunoscând – cu un minimum de bun-simț liberal – că proiectele sunt fanteziste și anti-liberale?
Tudose, băncile și banul la saltea. Tăriceanu, liberal cu pliscul închis
Premierul Tudose spune public că a refuzat să primească salariul pe un card bancar. De ce? Pentru că nu a dorit să achite comisioanele impuse pentru tranzacții. Despre bănci premierul zice că-s mai rele decât Terente: „Terente era copil pe lângă voi, chiar era băiat bun”. Concluzia? Conform prim-ministrului, ar fi cazul să ne întoarcem la epoca banului în plic, la saltea sau la șosetă.
Ce face Tăriceanu când aude această ieșire despre bănci? Ați ghicit: tace. Nici măcar acum convingerile liberale despre care pretinde că l-au mânat la guvernare nu-l răscolesc.
Tăriceanu, zeflemitorul
Singurele ieșiri în spațiul public ale lui Călin Popescu-Tăriceanu sunt cele în care ia în răspăr lupta anticorupție. Vreți un citat celebru din Tăriceanu? Iată-l: „În România, toată lumea face gargară cu corupția, de dimineața până seara, numai cu corupția în gură stau”. În rest, vă aduceți aminte ca politicianul să fi rămas în conștiința noastră cu vreo opinie pertinentă, de la instalarea coaliției de guvernare până în prezent?
Așadar, singurele luări de poziție ale șefului ALDE par să fie în contextul unor discuții principiale despre lupta anti-DNA. Declarațiile lui Tăriceanu sunt nevalorificate în fapt, ci doar scurte variațiuni pe teme lipsite de temeinicie, cum este această opoziție abstractă la „anti-corupție”.
Ce se ascunde dincolo de zeflemeaua lui Tăriceanu? Sperăm că nu o eternă atitudine flegmatică și o tăcere placidă în fața derapajelor coaliției de guvernare.
