Skip to content
Opinii & Analize

Testul anului 2024. Va cădea România în capcana democrației iliberale?

Alegerile din 2024 ar putea pune în pericol democrația liberală din țară. Formațiunea politică AUR, exponenta populismului de extremă dreapta din România și a democrației iliberale, câștigă tot mai mult teren în sondajele de opinie. PSD, un partid social-democrat doar cu numele, în realitate adesea ultra-conservator în atitudine, are și el șanse mari să se impună în alegerile parlamentare. Astfel, nu ar fi deloc exclus să vedem o alianță între PSD și AUR și implicit un guvern PSD-AUR.

Coridorul îngust către democrația liberală

Pentru a ajunge la o democrație liberală, statele trebuie să parcurgă un coridor îngust și adesea anevoios. Nu există un interval prestabilit de timp, însă știm că este foarte dificil să dezvolți și mai ales să susții o democrație liberală. Experții în democratizare, Daron Acemoglu și James A. Robinson au explicat în lucrarea lor, “The Narrow Corridor” de ce se întâmplă lucrurile în felul acesta. Potrivit acestora, în orice societate primul pas îl reprezintă obținerea unui oarecare grad de ordine și stabilitate. Dacă privim în lume către așa numitele state eșuate observăm că toate au în comun lipsa ordinii și a stabilității. Siria, Yemen sau Afghanistan se confruntă cu tulburări sociale severe și războaie civile, lucru care afectează ordinea și stabilitatea din respectivele societăți. De-a lungul istoriei societățile s-au confruntat cu mari tulburări și au fost adesea la mâna găștilor sau a despoților locali. Să ne gândim și la cazul României de după 1989. Primii ani ai democrației au fost unii tulburi, dominați de mineriadele sângeroase. Ordinea și stabilitatea și-au făcut apariția treptat.

Dar dacă ordinea politică este rară, ordinea politică liberală este și mai rară. O democrație liberală are nevoie de un stat care să fie suficient de puternic pentru a guverna eficient și a menține ordinea și stabilitatea, dar nu într-atât de puternic încât să zdrobească libertățile și drepturile celor guvernați. O astfel de balanță este greu de atins și greu de menținut. Statele din Occident au reușit să creeze democrații liberale pentru că au construit atât un stat puternic, cât și societăți puternice.

Dar democrația liberală care se bazează pe drepturi, libertăți și constituționalism are și o umbră permanentă care o însoțește. Aceasta este democrația iliberală. Jurnalistul Fareed Zakaria folosea pentru prima dată acest termen pentru a descrie acele state în care liderii aleși abuzau în mod sistematic de putere, deposedându-i pe oameni de drepturile lor. De multe ori, democrațiile iliberale sunt de fapt democrații electorale, cele în care liderii politici mențin un grad de alegeri libere pentru a fi legitimați politic, dar care mai apoi abuzează de puterea lor. Ungaria reprezintă astăzi un caz clasic de democrație iliberală. Deși Viktor Orban a ajuns la putere prin vot, el face tot posibilul pentru a demantela democrația liberală, restrângând drepturi și libertăți fundamentale. De altfel, liderul de la Budapesta se laudă public cu democrația sa iliberală. Partide și lideri populiști precum AfD, Adunarea Națională, Lega, Marine Le Pen, Geert Wilders sau Matteo Salvini sunt adepți ai democrației iliberale. În România, cel mai actual exponent al acestui fenomen este AUR. Democrațiile iliberale au doar componenta electorală a democrațiilor liberale, restul fiind componente ale regimurilor autoritare.

Mișcările populiste, iliberale, au prins avânt după criza financiară din 2008. Pandemia de coronavirus, un alt șoc sistemic major al secolului, le-a accelerat. După toate probabilitățile anul 2024 ne va pune în fața unei alegeri: vom continua drumul către democrația liberală început în 1989, continuând să navigăm pe coridorul îngust, sau vom cădea în capcana populismului și a democrației iliberale?

1 comentariu la “Testul anului 2024. Va cădea România în capcana democrației iliberale?

  1. Interesanta incursiunea în lumea contemporana, dar fără valoare de intrebuintare. Autorul nu recunoaște terminarea Războiului Rece la Malta și odată cu asta terminarea lumii MODERNE. El accepta ca Occidentul este câștigătorul Războiului Rece și în felul acesta accepta castrarea și ieșirea din real.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *