Fotbalul este un joc în care „22 de bărbați alergă după o minge și la final câștigă mereu germanii”, glumea jucătorul englez de fotbal Gary Lineker. Timp de mai multe decenii, Uniunea Europeană a avut o dinamică a politicilor la fel de previzibilă precum meciurile de fotbal în viziunea lui Lineker: indiferent dacă era compusă din șase țări, 12 sau 27, statele membre făceau compromisuri astfel încât planurile concepute de Franța și Germania să fie acceptate de toată lumea. Dar, vechiul model al dominației celor mai mari doi membri UE nu mai era stabil de ceva vreme. În timp ce Europa se confruntă cu o serie interminabilă de crize, începe să se prefigureze o geografie a puterii mult mai fluidă, scrie The Economist.
Trei ani de pandemie și războiul din Ucraina au remodelat proiectul european și au schimbat echilibrul de putere.
Apărarea și extinderea înspre est, cândva domenii politice care prezentau puțin interes, au devenit acum priorități – o schimbare majoră care le oferă o voce nouă vecinilor Ucrainei din Europa centrală.
Ascensiunea Chinei și amenințarea întoarcerii lui Trump la putere în America au făcut ca UE să își regândească aranjamentele economice – de multe ori conform abordării etatiste a Franței.
Nevoia de a lua măsuri pentru combaterea schimbărilor climatice a făcut ca acțiunile colective să fie și mai importante – o abordare promovată de instituțiile cvasi-federale ale Uniunii Europene de la Bruxelles.
Din Finlanda și până în Franța, populiștii de extremă dreapta au câștigat tot mai mult teren înaintea alegerilor din Parlamentul European programate pentru luna iunie.
Nu demult, Angela Merkel era lidera incontestabilă a continentului european. Succesorul ei, Olaf Scholz, nu și-a asumat acest rol.
Citește mai mult AICI
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
