Am doi consăteni la Survivor și un amic la America Express. Logic, m-am mai uitat, să văd ce-or face și ce-om povesti pe șanț, la o sămânță, despre ei. Și m-am îngrozit. Acum sper din toată inima ca show-urile astea să fie niște distopii tâmpite, regizată până la ultima replică de vreun prăjit. Că dacă e pe bune am sfeclit-o cu toții.
Azi îi cheamă. Mâine-i cazează. Banalități, ca în orice concediu, încă au treningul pe ei și ultimul burgăr în stomac. Cum s-o dai direct în nino-nino?
A fost un băiat acolo care a zis: „mi-e dor de soția mea și nu mai vreau să am unghiile așa„. Nevastă-sa ce-o fi zis? „Ce drăguț e soțul meu, mă iubește la fel de mult ca pe manichiuristă„.
Am mai văzut o tipă care urlă din orice. Îi zici că plouă, urlă că n-ai tu treabă, ce, ea e proastă, nu vede că plouă? Îi zici că n-a sărit bine urlă că ești un prost. După meci îi zici că țipă prea mult și țipă din nou. Și cică e o normală care vinde haine. Îți dai seama cum urlă la clientele care cer tivul mai jos?
Dincolo, peste gârla atlanto-pacifică, altă dileală. O tipă înjură când îi împletește părul unei localnice. Alta înjură că n-a luat mașină. A treia înjură de oftică că aia care înjura mai devreme a găsit mașină. Prin cadre mai trece un dolofan dezorientat, care obosește la fiecare șase metri și bea apă cu perfuzii, nu cu lămâie. Ce caută ăștia în show-ul ăsta, dacă au psihicul gros cât foaia de hârtie?
Lucrul care mă sperie cel mai tare este că toți ăștia păreau normali aici, printre noi. Că nu le vedeam demența, având și noi, probabil, niște ochelari de demenți. Și acum mă gândesc: dacă rămânem 48 de ore fără curent, fără apă, dacă intră rușii sau dacă mai scoate Fuego vreun album, ce dracu‘ fac? Că dacă mă prind ăștia nu doar mă jefuiesc, o să mă omoare, o să facă sex cu Nikonul meu și apoi o să ne mănânce pe amândoi. Că lor așa li se pare normal.
