PSnews

Recent

Toamna se numără părinții furioși: Școala a ajuns o pierdere de timp. Cu toții suntem toxici! EXCLUSIV

europafm.ro

25% din absolvenții de liceu nu urmează o facultate și nu au un loc de muncă. O treime din absolvenții de facultate cu diplomă de licență ajung să lucreze în alte domenii decât cele în care s-au pregătit.

Situația din România tinde să amintească de porecla Ecaterinei Andronescu – „Abramburica”- nume care se reflectă perfect în sistemul educațional din prezent, ca și în efectele pe care acesta le are pe piața muncii din țară.

Cum arată învățământul din România în era revoluției digitale? Păi, nu prea departe de imaginea redată de Caragiale în sceneta „Un pedagog de școală nouă”.

Sistemul, părinții și loazele

Prestația ministrului Pop este și ea caragielească, acesta lansând propuneri fanteziste de editare a manualelor de sport pentru fiecare disciplină, în vreme ce manualele de clasa a V-a vor fi editate cu o întârziere de 2 luni.

Manualele, auxiliare sau alternative, nu sunt decât instrumente. Important este factorul uman din sistemul de învățământ. Manualul este un ghid pentru elev și pentru părinte. Dacă doar manualele ar conta în procesul educațional, atunci am putea ține copii acasă.

Cred că este important să respectăm legea. Așa, bună, rea cum este, trebuie respectată.  Doar respectând legea om ști ce merge și ce nu merge. În acest moment totul este vraiște! Copiii de la clasa pregătitoare au manuale, deși acestea nu sunt obligatorii.  A devenit util până și pentru cadrele didactice de la acest nivel să se folosească de manuale pentru a scăpa de responsabilitatea de a educa copiii prin joc. Pentru edituri a devenit o afacere, dar, știți vorba aia: nu e de vină cine cere, e de vină cine dă!”, pune punctul pe „i”, Aura Ciobotaru, membru al grupului informal  „Părinții cer Schimbare”, care include atât simpli părinți, cât și lideri ai unor asociații ale părinților din țară.

Reprezentantul pe București al Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți, Eugen Ilea, confirmă problema lipsei manualelor pentru clasa a V-a, dar spune că atâta vreme cât profesorii vor avea un îndrumar care acoperă programa pentru primele 8 săptămâni din noul an școlar, lucrul acesta nu ar trebui privit ca o dramă.

Ce-i drept, până acum nu a văzut nimeni îndrumarul. Nu știm cum arată”, recunoaște totuși reprezentantul FNAP din București.

Liceu, cimitir al tinereții mele

La fel ca în versurile lui Bacovia, deși în perioada antebelică și interbelică învățământul românesc a dat examenul său de maturitate, trecerea prin școală poate fi privită în acest moment ca un act ratat, irosind timpul necesar formării tinerilor doar pentru a susține o categorie de funcționari care nu au nici în clin, nici în mânecă cu vocația de dascăl.

Declinul tot mai accentuat al școlii românești a început încă de  la mijlocul anilor ’90, crede Aura Ciobotaru, abrambureala perfectă fiind răsădită apoi de Ecaterina Andronescu prin ideea învățământului dual, care nu a generat niciun rezultat vizibil.

Răul pornește din perioada formării de bază a copilului. În liceu, adolescenții sunt deja deciși să adopte indiferența față de acest sistem, care nu le aduce nimic. Unii găsesc metode diverse de a fenta sistemul, alții nu, mă rog, în funcție de capacitatea fiecăruia. Școala a ajuns un fel de pierdere de timp.

Cu excepția a foarte puține cazuri, tinerii absolvenți de liceu ies din învățământul preuniversitar fără o idee clară despre ce ar trebui să facă, fără o arie de expertiză care să le permită angajarea într-o slujbă. Obțin cel mult o diplomă de bacalaureat care le dă șansa de a face o facultate.

Și spre facultate sunt mai mult împinși de părinți sau de faptul că o diploma de licență le dă o șansă în plus la o găsi un loc de muncă, oricare ar fi acesta, indiferent în ce domeniu. Este și o modă a părinților de a forța copilul să facă o facultate. Suntem toxici cu toții, noi, adulții! Am ajuns să confundăm o diploma de licență cu inteligența și cu aptitudinile. Între timp, am omorât învățământul profesional, de care avem atâta nevoie acum”, susține reprezentantul grupului informal.

Dascăli fără chemare

Dincolo de bâlbele ministeriale care se succed de la an la an, Aura Ciobotaru crede că întregul sistem a putrezit în interior, ajungând să semene cu o gașcă de funcționari care își fac veacul al catedră doar pentru o leafă sigură primită de la stat, dar fără vreun talent pedagogic care să iasă în evidență.

Învățământul are rol formational. La noi a ajuns să aibă rol informational. Întreg sistemul este putrezit pe interior.

Cadrele didactice au ajuns să se uite la noi părinții ca la cei care trebuie să se bată pentru drepturile lor și pentru păstrarea unei minime normalități în relația cu administrația publică, fie ea locală sau central.

Îmi cer scuze, dar când ți se calcă în picioare drepturile și demnitatea, parcă ar fi normal să mai reacționezi și tu, nu doar să lași totul să se răsfrângă pe copii în speranța că vor sări părinții să apere drepturile acestora. Programa școlară de acum este varză, e dezastru. Ați auzit vreun dascăl plângându-se de asta? Mândria lor profesională unde este?

Trebuie făcută o selecție clară în rândul lor. Cei care sunt merituoși să rămână. Cei care sunt dezinteresați sau nu au habar ce caută în aceste posturi… altceva”, reclamă Aura Ciobotaru.

Zodia dezastrului

Din 31.000 de unități de învățământ preuniversitar din toată țara, puțin peste 2000 au avize ISU de funcționare.

Reacția ministrului Liviu Pop în fața dezastrului pe care îl estionează a fost una de Gâgă. „Le recomand prinților să nu își ducă copiii la școală, dacă școlile nu prezintă siguranță”, a declarat oficialul de la Educație, în direct la o televiziune națională, după prezentarea datelor privind siguranța unităților școlare.

Un îndemn de acest gen, pus în practică de părinți ar duce rata abandonului școlar la peste 90%. „Reacția a fost de tot râsul, dar lasă un gust amar. Ați văzut pe cineva să și asume acest dezastru? Pe domnul ministru, pe cei de la ISU care prezintă aceste cifre și apoi închid ochii la funcționarea ilegală a peste 90% dintre școlile din România?

Și noi ne tot referim la școlile din mediul urban, dar cum rămâne cu cele de la țară unde nu sunt WC-uri, nu au alimentare cu apă, nu au încălzire. Cine își asumă acest dezastru?”, reclamă membrul grupului părinților nemulțumiți.

Pe de altă parte, Eugen Ilea, reprezentantul Fundației Naționale a Asociațiilor de Părinți, susține că ministrul a avut doar o eroare de comunicare. „Am vorbit cu domnul Pop imediat după emisiune și mi-a spus că se referea la cazuri similare celor petrecute astă vară la Școala 141 din București, unde tavanul s-a prăbușit brusc.

Sincer, și eu, ca părinte, dacă aș ști că școala în care învață copiii mei nu este sigură, i-aș muta în altă școală”, explică acesta.

Însă, contextul în care a fost săvârșită gafa pare greu de minimalizat, iar pe lângă ministrul Educației și reprezentnții ISU, nici autoritățile locale nu dau semne că ar fi interesate de rezolvarea acestor probleme.

3 Comentarii

3 Comments

  1. Ruxandra Ionascu

    27 august 2017, 15:06 la 15:06

    Zilele trecute a aparut pe site-ul PsNews un articol semnat de Marius Jianu, unde s-a cerut un punct de vedere al grupului „Parintii cer schimbare”.
    Unele fraze au fost reinterpretate, de aceea redau mai jos o parte din interviu si rog, si pe aceasta cale, autorul articolului sa revizuiasca spusele mele. (Aura Ciobotaru)

    I: Aţi menţionat factorul uman care este decisiv in formare elevilor. Mai sunt motivaţi oameni de valoare sa imbratiseze cariera de dascăl?

    R: Ca si adult, responsabil, ce aleg in cunoştinţa de cauza o funcţie pe care intenţionez sa o transform in cariera, ştiu foarte bine in ce mă bag. Daca ştiu in ce mă bag atunci sunt si apt sa lupt pentru drepturile mele. Exista un contract colectiv de munca, profesorul daca considera ca este prejudiciat in activitatea lui de către instituţii, sa ia măsura in aceasta direcţie. Nu sa se îndrepte către părinţi, sa nu scoată castanele din foc cu mana părinţilor. Sta strict in puterea lor si nu in mana părinţilor. Părintele are un rol primordial in momentul in care a devenit părinte, tb sa aibă grija sa pună la dispoziţie tot ce are nevoie copilul, cat ii permite statutul lui social, intelectual. Statul este obligat sa asigure dreptul (la invatamant gratuit). Copilul ce vina are ca profesorul e slab plătit? Copilul nu are nici o vina, dar cu toate astea, el suporta toate consecinţele unor acţiuni pe care oamenii nu ştiu sa le gestioneze.

    I: In acest moment programa şcolara cum vi se pare?

    R: Programa şcolara e fara cuvinte, este complet neancorata (in realitate). Sa fim serioşi. Facem 12 clase, luam o diploma, si presupunând cu nu vreau sa fac o facultate. Ce fac cu ea? Concret. Am dat Bac-ul la romana, matematica, istorie si sport. Ce competente am, daca tot am terminat 12 ani de şcoala? 0 competente. Programa e făcuta sa fie acolo. Ne ascundem după deget si spunem ca vrem performanta. Din 3 milioane de copii 30.000 sunt performeri. Bravo noua!

  2. Ruxandra Ionascu

    30 august 2017, 18:32 la 18:32

    ???

  3. Stella Mihalcea

    2 septembrie 2017, 22:25 la 22:25

    Am citit și eu un articol recomandat: Toamna se numără părinții furioși: Școala a ajuns o pierdere de timp. Cu toții suntem toxici! EXCLUSIV
    DeJianu Marius
    De toată jena. Articolul abundă în greșeli de ortografie, oare ce școală o fi absolvit autorul? Doar câteva exemple:
    „Doar respectând legea om știi ce merge …”
    „Copii de la clasa pregătitoare au manuale,…”
    „…de a educa copii prin joc.”
    „…  nu doar să lași totul să se răsfrângă pe copii în speranța că vor sării părinții să apere drepturile acestora.”
    „…  dacă aș știi că școala în care învață copiii mei nu este sigură …”

    Vi se potrivește perfect vorba: „Râde hârb de oală spartă”

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Inapoi