Skip to content
Politică

Tolontan prezintă mărturii cutremurătoare ale părinților victimelor din Colectiv: Îi distrugem pe toți!

În ultimul editorial publicat pe blogul personal, jurnalistul Cătălin Tolontan prezintă mărturii cutremurătoare ale părinților victimelor din Colectiv.

Dezvăluirile jurnalistului vin după ce 100 de rude ale victimelor au fondat Asociația Colectiv GTG 3010.

Vă prezentăm explicațiile jurnalistului Cătălin Tolontan:

„Azi, peste 100 de rude ale victimelor au fondat Asociația Colectiv GTG 3010 și au venit pentru prima dată în fața presei. Mesajul lor e întîmpinat cu tăcere

Așa i-a spus.

„Tată, mai stau două, trei săptămâni pe aici și apoi ies și îi distrugem pe toți!”.

Bărbatul flutură mâinile din spatele zidului format de camerele de luat vederi, își ridică brațele, le încrucișează cu simbolismul cătușelor și le arată celorlalți părinți care vorbesc de la pupitru.

Pe patul de spital

Bărbatul este „Jean”, tatăl lui Alexandru Chelba, unul dintre cei 64 de morți la „Colectiv”. ”

Mai stau două, trei săptămâni aici, ies și îi distrugem pe toți”, i-a spus fiul său, Alex, pe patul de spital. „Alex era supărat pentru că observase haosul operațiunii de salvare, era supărat pentru că deși ajunsese la spital pe picioare, starea lui se degrada”, explică tatăl.

Băiatul a murit și tatăl a venit astăzi, duminică, 27 martie 2016, ca să vorbească.

Cinci luni de tăcere. Și prima întâlnire cu presa a părinților celor morți și răniți la „Colectiv”.

În ciuda gesturilor apăsate ale bărbatului, în ciuda hotărârii surorii lui Alex, Irina a mers în față, traversând peretele de microfoane, nici familia Chelba și nici familiile Iancu, Hogea, Golu sau Istrate nu arată ca și cum ar dori să distrugă pe cineva.

Despre ei, psihologii ar spune că vor doar să-și găsească liniștea. Care vine doar odată cu adevărul.

Un avion în ocean

„Datoria noastră e să căutăm acest avion până când îl vom găsi pentru că altfel familiile nu vor avea liniște. Malaiezia nu poate și nu va abandona familiile”, a spus un oficial al guvernului de la Kuala Lumpur pe parcursul chinuitoarei căutări a cursei MH 370.

După doi ani, căutările continuă fără succes și fără liniște.

Avem și noi un avion dispărut prin Oceanul Indian de sud.

Avem un avion și numele său este „Colectiv”.

Azi, zeci de familii s-au strâns la hotelul Ibis – Parlament din Capitală. În fața presei au vorbit câțiva dintre părinți, răniți și rude. Zeci dintre ei au stat în sala alăturată, cu ochii pe un perete luminat de imagini.

A doua blocadă a informației?

Pe cine să distrugă acești oameni? Haida, de!

Sunt trași la față, vulnerabili, împuținați în durerea lor, cu atât de multe povești pe care atât de puțini pot să le ducă mai departe. Sunt tați, mame, frați. Sunt tineri care au reușit să iasă mai repede din clubul incendiat.

Priviți imaginea excelent surprinsă de Alex Tudor de la Agerpres, singura fotografie care există! Înșirați, stingheri și neobișnuiți în fața camerelor, în timp ce oamenii pe care-i amintesc și pe care-i acuză au un antrenament feroce, pe cine pot ei să distrugă, serios?

La două ore după ce părinții terminaseră de vorbit, pe internet era tăcere. Pe televiziuni, tăcere.

Doar poza aceasta pe Agerpres. Ei, oamenii care privesc pierduți, undeva către centrul lumii care tocmai le-a fost luată. Ei, înșirații de azi, sunt cei care au crezut „săptămâni în șir tot ce ne-au spus autoritățile” și sunt cei pe care, într-un mod interesant, cineva sau ceva îi blochează pentru a doua oară.

Sau, poate, pur și simplu, nu mai sunt relevanți.

„Nu ne-a căutat nimeni de la autorități”

Vreme de cinci luni, familiile au tăcut, adunînd documente, dosare medicale și fapte.

Întrebare: „Cunoașteți vreun caz din asociația dumneavoastră de 100 de membri care să nu fi fost infectat cu bacterii intraspitalicești?”.

Răspuns: „Nu. Toate analizele pe care le știm arată că atunci când au fost transportați în străinătate, copiii noștri erau infectați”.

Întrebare: „În cele cinci luni v-a contactat cineva dintre autorități ca să vă spună că ar fi putut face mai mult sau că au greșit?”

Răspuns: „Nu”. Își plimbă privirea de la unul la celălalt și toți dau din cap, spunând: „Nu”.

„În afară de coroanele de flori pe care ni le-au trimis la înmormântare nu am fost contactați de autorități. Unii dintre mesageri nici nu s-au prezentat, au venit și au lăsat coroanele”
Eugen Iancu, tatăl lui Alexandru, 22 de ani”, explică Cătălin Tolontan.

Citește mai multe AICI.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *