Skip to content
Editorial

Trei argumente împotriva unui referendum pe Justiție

Președintele Klaus Iohannis a anunțat marți, la o dezbatere organizată de Festivalul OneWorld, că este aproape hotărât să organizeze un referendum în ziua alegerilor europarlamentare din 26 mai. „Lucrăm deja intens la asta, analizăm datele, variantele, partea legală. Eu sunt aproape hotărât să convoc referendum pentru data de 26 mai, când avem alegeri europarlamentare”, a declarat Klaus Iohannis. Momentan nu știm dacă președintele va organiza cu siguranță un referendum pe Justiție, dar există suficiente motive pentru care un asemenea demers ar fi mai degrabă contraproductiv.

Democrație directă vs democrație reprezentativă

Primul argument ține de o logică a guvernării și se referă la distincția dintre democrația directă și cea reprezentativă. Democrația directă era specifică anticilor, atunci când cetățenii își exprimau în mod direct preferințele față de o politică anume. Acest lucru era posibil datorită dimensiunilor reduse ale populației, democrația directă fiind exersată în cetățile grecești. În trecerea de la democrația anticilor la democrația modernilor, ceea ce se schimbă nu este titularul puterii politice, care rămâne tot poporul, ci modul mai mult sau mai puțin larg de exercitare a acestui drept.

Datorită dimensiunilor statelor moderne și a numărului foarte mare de cetățeni, democrația directă a fost înlocuită de democrația reprezentativă, în care poporul își alege reprezentanți, prin vot. De altfel, trebuie spus că democrația reprezentativă s-a născut și din convingerea că reprezentanții aleși sunt în măsură să judece care sunt interesele generale mai bine decât cetățenii înșiși, prea închiși în contemplarea intereselor lor particulare. Atât democrația directă, cât și democrația indirect provin din același principiu al suveranității poporului. România, ca și alte state ale lumii este o democrație reprezentativă, nu directă. Referendum-ul reprezintă o rară și excepțională situație în care putem vorbi de un exercițiu democratic direct, atunci când cetățenii sunt chemați să își exprime punctul de vedere, ca în cetatea antică.

Dacă actualii aleși pun în pericol statul de drept, soluția o reprezintă înlocuirea reprezentanților și nu un exercițiu democratic direct. Astfel, un referendum pe Justiție devine inutil, dacă problema în sine ține de cine ne reprezintă și cum ne reprezintă. În funcție de acțiunile lor, actualii reprezentanți pot și trebuie să fie sancționați sau recompensați în alegeri.

Se pot pronunța cetățenii pe tema Justiției?

Al doilea argument ține de capacitatea sau mai degrabă de pregătirea intelectuală a cetățenilor chemați să își exprime punctul de vedere în legătură cu un subiect destul de tehnic. Într-o țară în care majoritatea populației dovedește regretabile lacune în materie de cultură civică, ne întrebăm care este capacitatea cetățeanului de a răspunde în mod rațional la o astfel de întrebare? Așadar am putea avea  de-a face cu o opinie care să nu reflecte un comportament rațional din partea respondentului. Cu alte cuvinte, pentru a da un răspuns rațional și asumat, cetățeanul chemat la referendum trebuie să înțeleagă nu doar întrebarea ci și consecințele care derivă din răspunsul său asupra sistemului de justiție din România.

Referendum-ul ca exercițiu populist

În afara cazurilor în care avem de-a face cu o adoptare sau modificare a legii fundamentale a unui stat, referendumurile reprezintă mai degrabă un exercițiu populist. Populiștii au o obsesie față de referendumuri și o preferință față de democrația directă. Asta pentru că aceștia pozează în reprezentanții “poporului pur”. Dacă inițiatorii acestui referendum fac parte din grupul pro-european, nu înseamnă că această măsură nu este una populistă.

În plus, trebuie să ținem cont de faptul că un referenduml validat nu se traduce automat într-o lege. El reprezintă doar o consultare populară. Au existat și în trecut cazuri de referendum-uri validate, dar care nu au fost puse în practică, precum cel pentru reducerea numărului de parlamentari. Cei aflați astăzi la guvernare s-au arătat în nenumărate rânduri insensibili în fața presiunii venite dinspre public, astfel că până și un referendum validat, nu se traduce automat într-o lege concretă. Pe de altă parte însă, un referendum anulat din lipsa cvorumului ar da și mai multă muniție taberei adverse, care va capitaliza la maxim un eventual eșec.

Dacă mai punem la socoteală și costurile unui asemenea demers, un referendum pe Justiție devine astfel un exercițiu contraproductiv și pe alocuri riscant.

1 comentariu la “Trei argumente împotriva unui referendum pe Justiție

  1. Daca analizam argumentele prezentate, specific unei manipulări de idei ce observăm noi cei care mai privim si dintr-un unghi neutru?
    Argumentul 1….nu considerăm ca e bine ce fac cei care ne reprezinta ii penalizam. Frumos spus, dar cum? Asteptam vreo cativa ani pana ei isi aranjează treburile si venim si noi apoi cu penalizarea.
    Argumentul 2… cei care sunt chemați la vot sa se exprime pe legile justiției nu au cultura deci nu prea știu cum sa voteze si sunt manipulați…dar nu aceeași votanți au fost cei care au ales mandretea noastră de reprezentanții…
    Argumentul 3…. populisti sunt toti acești reprezentanți alesi care ca o reacție normală in mintea lor la un miting civic dau din coate si cară cu autocarele mulțime buimacă ca sa demonstreze ca ei pot si mai mult, ca ei sunt si mai populari, in loc sa asculte ce au de zis cetățenii si sa aibe o reacție înțeleaptă…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *