Skip to content
Politică

Uber – revelaţia șoselelor sau alternativă-capcană la taxi? EXCLUSIV

www.businessofapps.com

Încă din februarie 2015, când a fost lansat în Bucureşti, serviciul de transport Uber a fost întâmpinat cu entuziasm din partea călătorilor care avuseseră probleme cu diverşi taximetrişti, dar şi cu furie din partea şoferilor de taxiuri şi a companiilor de profil, care îşi vedeau, astfel, acaparată o bună parte din piaţă.

La fel au stat lucrurile în Cluj-Napoca (unde Uber a ajuns în august 2016), oraşul lui Emil Boc fiind scena unor şicanări între taximetrişti şi şoferii care folosesc aplicaţia de mai sus, soldate cu amenzi din partea Poliţiei Rutiere aplicate celor din urmă.

Ce ne-a atras atenția

Dincolo de PR-ul pe care și-l face compania americană și de calitatea aparent mai ridicată a serviciilor oferite, în raport cu cele ale taximetriei clasice, am încercat să răspundem la o serie de întrebări în articolul de față:

  • În ce măsură pasagerii Uber sunt asigurați, la fel cum se întâmplă în cazurile curselor cu taxi – o obligație stipulată în Legea nr. 38/2003 a taximetriei (disponibilă AICI în forma din 2014; găsiți AICI ordonanța din 2016 care a modificat-o cel mai recent, obligând șoferii să aibă cazier curat, iar managerii să dețină atestat profesional)? Ca o paranteză, menționăm că Uber le impune criterii mult mai laxe partenerilor – după cum puteți citi în paragrafele următoare, unde am redat explicațiile oferite de către un purtător de cuvânt.
  • Cum sunt verificați șoferii (partenerii) Uber dacă sunt la zi cu inspecția tehnică periodică (ITP)?
  • Cum îi verifică firma pe acei șoferi angajați de către partenerii Uber care dețin mai multe mașini (aceștia din urmă înțelegându-se cu intermediarii, iar nu direct cu societatea americană)?
  • Cum verifică Uber dacă partenerii își plătesc dările către Fiscul român?

Punctul de vedere al companiei americane a fost oferit, pentru PSnews.ro, de către Alexandra Corolea (purtător de cuvânt pentru regiunea Balcani).

Redăm, în continuare, întrebările la care am primit răspunsuri în scris:

Reporter PSnews: Am nevoie de clarificări în ceea ce privește asigurările șoferului și ale firmei pentru pasageri și pentru bunurile acestora: ce acoperă ele, mai precis, și care este numele lor exacte (mă interesează în principal cea a șoferului)? Ce se întâmplă cu ITP-urile partenerilor Uber? Sunt obligatorii? Cum verifică Uber efectuarea lor?

Alexandra Corolea: Pentru a deveni sofer partener Uber, sunt cateva conditii care tin de siguranta si de transparenta:

  • Minim 21 de ani

  • Carnet de cel putin un an

  • Cazier auto & judiciar fara istoric

  • Asigurare RCA standard

  • ITP valabil

  • Posibilitatea de a colabora cu Uber printr-o forma fiscala (ex: PFA sau SRL)

Toate documentele sunt urcate in sistem, cu data de expirare. Atunci cand expira, sistemul nostru blocheaza automat accesul partenerilor in aplicatie si acestia nu mai pot efectua curse pana cand nu aduc documente valabile.
In plus, exista si o asigurare Uber globala. Practic, toate cursele cu Uber sunt asigurate.
Reporter PSnews: Are voie un partener Uber să dețină mai multe autoturisme și să își angajeze, la rândul lui, șoferi? Cum verifică Uber că posesorul de mai multe autoturisme NU își exploatează acei angajați, impunându-le condiții aberante? Subliniez că există deja anunțuri de la firme și de indivizi care angajează șoferi pentru Uber. Cum se raportează Uber la astfel de firme și cum verifică Uber șoferii pe care ele îi angajează?
Alexandra Corolea: Peste tot in lume, Uber are doua tipuri de parteneri: soferi parteneri individuali si fleet owners – parteneri care detin o flota de masini pe care aleg sa le valorifice pe platforma Uber. Standardele si conditiile sunt aceleasi pentru toate masinile si toi partenerii inscrisi pe platforma.

Este de datoria noastra sa ne asiguram ca cei peste 120.000 de utilizatori au o masina disponibila de fiecare data cand deschid aplicatia. Pe de alta parte, toti partenerii Uber sunt contractori independenti care conduc atunci cand vor si cand pot – Uber nu solicita niciodata partenerilor un anumit orar sau o anumita tinta, spre exemplu. Flexibilitatea si independenta sunt aspecte care definesc relatia cu Uber.

Uber înfurie taximetriştii şi în România

Revolta taximetriştilor şi diverse acuzaţii formulate de către călători la adresa şoferilor (în special unele legate de agresiuni sexuale) au făcut ca diverse ţări şi state din SUA să interzică serviciul, parţial (Belgia, Olanda, Germania) sau total (Japonia, Thailanda), scria Business Insider în aprilie 2015.

De altfel, Uber este privit cu aversiune şi în ţara noastră de către asociaţiile de taxi, care susţin, în principal, că platforma le face concurenţă neloială, prin faptul că nu îşi ia licenţă taxi şi că nu plăteşte taxe şi impozite în România.

La începutul acestei luni, Confederaţia Operatorilor şi Transportatorilor Autorizaţi din România (COTAR) emitea un comunicat în care cerea reglementări ale unor legi, prin Ordonanţă de Urgenţă, „pentru a se stopa abuzurile unor grupuri de interese din Parlamentul României, care au modificat legi pentru a permite ca activitatea de transport să fie piratată, pentru a le permite unora să aibă activităţi neautorizate, în paralel cu activităţile reglementate şi autorizat”, potrivit Capital.ro.

Activităţile ilegale şi evazioniste de transport persoane în regim taxi, prin folosirea unor platforme informatice (de tipul UBER sau Bla-Bla Car), încalcă dreptul la concurenţă loială şi care conduc la dispariţia activităţii de taxi în condiţii legale. Mai mult, din informaţiile pe care le-am obţinut de la Poliţia Română, cei care practică acest tip de transport pot face şi victime printre clienţi, pentru că nimeni nu îi controlează. Victimele pot fi păcălite prin serviciile improprii care le sunt oferite şi pentru care nu pot depune plângere la o autoritate a statului, pentru că UBER nu intră sub incidenţa niciunei legi pentru protecţia consumatorului. Dar mai pot fi şi victime de tâlhărie, viol sau chiar omor, pentru că nimeni nu verifică identitatea şi activitatea anterioară a celor care intră în acest sistem. Astfel, UBER sau Bla-Bla Car sunt servicii periculoase pentru populaţie, pe care parlamentarii l-au permis, în detrimentul siguranţei cetăţenilor. În acelaşi timp, clienţii sunt păcăliţi de ofertele de preţuri foarte mici şi nu ţin cont de pericolele la care se expun.

Pe de altă parte, în timp ce transportatorii care au curse regulate sunt supuşi controalelor drastice din partea autorităţilor competente, clienţii apelează la cursele ilegale, afişate pe siteurile specializate, în sistem Bla-Bla Car. Aceste curse nu sunt verificate, nu sunt sancţionate şi nici fiscalizate, însă au deja reclamă agresivă pe toate paginile de internet, prejudiciind afacerile legale, care aduc bani la bugetul statului, conform legislaţiei în vigoare”, continuă cei de la COTAR.

În replică, Alexandra Corolea de la Uber a declarat pentru PSnews.ro„Suntem de acord cu reprezentanții asociațiilor din industrie că este nevoie de o definire corectă a serviciilor noi, precum cele oferite de Uber și de o reformă a legislației în domeniu. Este și recomandarea Comisiei Europene. În plus, tot mai multe state europene își adaptează legile pentru a oferi consumatorilor mai multe opțiuni, iar șoferilor parteneri un cadru mai clar în care să desfășoare aceasta activitate ocazională”.

Idei asemănătoare celor venite dinspre COTAR au fost exprimate de către Claudiu Săpunar, președintele Asociației Naționale a Transportatorilor și Taximetriștilor Independenți (ANTTI), într-o declaraţie acordată pentru PSnews.ro.

„În primul rând și-n primul rând, această platformă intermediază transportul neautorizat. Ăsta este un lucru. Această platformă încalcă toată legislația din România referitoare la transportul de persoane. Această aplicație, în România, nici măcar nu este înregistrată ca persoană juridică. Ei practică mentenanță. Și atunci, cum să fim de acord cu așa ceva? Și nu numai eu – adică orice om normal. Inclusiv în proiectul de lege al domnului Șova, scrie negru pe alb că aceste platforme nu își asumă responsabilitatea. Și atunci, cum aș putea eu să-i spun copilului meu (sau soției sau fetei sau oricui): «Folosește ceva care nu-și asumă responsabilitatea!»?” s-a întrebat Săpunar.

Confruntat cu faptul că Uber se prezintă – cel puţin în România – nu ca o companie de taxi, ci ca una de ridesharing, oficialul ANTTI a reacţionat în aceeaşi cheie: „Haideți să fim cât se poate de serioși! Cum poți să spui că împarți cursa, în condițiile în care comanzi o mașină într-un anumit loc, la o anumită oră? Ăsta nu este ridesharing; este, pur și simplu, taximetrie curată – doar că este mascată”.

Ce spune un avocat

Pentru că – după cum am menţionat mai sus – în Cluj-Napoca au existat confruntări între taximetrişti şi şoferi Uber (în zilele festivalului Untold), publicaţia locală Ziua de Cluj a publicat punctul de vedere al avocatului Paula Culda-Drăgușin în legătură cu situaţia legală a platformei de transport.

În primul rând, jurista a făcut trimitere la articolul 7 din Legea nr. 38/2003 (a taximetriei), modificată, articol care menţionează: „Transportul în regim de taxi sau transportul în regim de închiriere se execută numai de către transportatori autorizaţi, care deţin autorizaţii taxi valabile, în cazul transportului în regim de taxi, sau copii conforme valabile, în cazul transportului în regim de închiriere, eliberate în condiţiile prezentei legi, pentru fiecare autovehicul utilizat”.

„Astfel, transportul public de persoane poate fi realizat doar de către transportatori autorizaţi în condiţiile legii. Mai mult decât atât, în alin. 2 al aceluiaşi articol se prevede expres că este interzisă efectuarea transportului public de persoane, contracost, fără deţinerea, după caz, autorizaţiei taxi valabilă sau a copiei conforme valabilă.

Reprezentanţii Uber susţin faptul că activitatea şoferilor pe care ei i-au angajat nu se încadrează în categoria transportului de persoane în regim de taxi, ci este vorba despre un sistem ridesharing.

Practic, ridesharing este acţiunea prin care două sau mai multe persoane iau în mod individual decizia de a călători spre o anumită destinaţie iar, ulterior, se hotărăsc să găsească o altă persoană şi să facă acest lucru împreuna pentru a-şi împărţi costurile călătoriei.

Din moment ce eu, în calitate de client Uber, accesez aplicaţia, îmi setez locaţia şi locul de destinaţie dorit, după care chem şoferul să mă ducă acolo, oare mai există vreun dubiu că această activitate nu poate fi considerată ca fiind ridesharing?

Mai mult decât atât, pe lângă faptul că nu există această decizie, anterioară comenzii, a şoferului de a ajunge în acelaşi loc de destinaţie ca şi mine, nu există nici o împărţire a costurilor. […]

Activitatea desfaşurată de cei de la Uber se încadrează în cadrul activităţilor de transport public de persoane în regim taxi, expres reglementate de legea nr. 38/2003, sens în care este necesară deţinerea autorizaţiei taxi pentru a putea funcţiona în legalitate”, continuă juristul.

Bucureșteanul a știut să se învârtă

După cum puteți vedea pe diverse site-uri de profil, există anunțuri din partea unor parteneri Uber care posedă mai multe mașini și care angajează șoferi pentru acele autovehicule. Există, în același timp (chiar dacă situațiile sunt mai rare), parteneri Uber care te acceptă ca angajat și dacă deții mașină proprie. Redacția PSnews.ro a stat de vorbă, incognito, cu trei dintre acești parteneri (selectați aleatoriu de pe OLX.ro) și a descoperit un aspect interesant.

Pe lângă faptul că toți încep să vorbească mai cu jumătate de gură când vine vorba de transparența completă (reflectată în acte) a sumei pe care tu, ca simplu șofer, o vei primi în mână după ce patronul local își oprește comisionul și cheltuielile, toți au precizat că nu este necesar ca aceia care doresc să se angajeze la firma sau la PFA-ul lor să susțină un interviu cu reprezentanții Uber.

Parlamentarii vor reglementare

Ideea a fost exprimată de către preşedinţii ambelor Comisii de transporturi: şi cea din Camera Deputaţilor, şi cea din Senat.

Astfel, deputatul PNL Mihai Lupu a declarat pentru PSnews.ro„Ar trebui reglementată (platforma Uber – n.r.). Așa cum este în toată lumea civilizată, ar trebui reglementată activitatea, depunerile fiscale și toate lucrurile astea, pentru că orice concurență și orice lucru binevenit mai nou și cu niște servicii corecte e în avantajul clientului și a celui care beneficiază de aceste servicii. Pe cine sperie concurența? Eu nu vreau să gândesc politic; eu vreau să gândesc ca în România să existe o concurență loială și din care cetățeanul să câștige”.

La rândul lui, senatorul PSD Daniel Butunoi a vorbit, iniţial, într-o notă evazivă: „Până la urmă, este o inițiativă privată care va trebui cumva reglementată. Eu n-am avut încă la Comisie niciun proiect sau vreo intervenție legislativă pe sistemul ăsta, Uber. Nu știu lucrurile în detaliu; știu atât de mult cât știți și dumneavoastră la momentul ăsta și nu-mi permit să fiu tranșant, să dau verdicte dinainte, până nu văd starea de lucruri de acolo, despre ce ar fi vorba, cum ar fi el conceput și care ar fi scopurile”.

Întrebat dacă, personal, s-ar pronunţa în favoarea reglementării, Butunoi a răspuns: „Nu neapărat; nu trageți o concluzie pripită. Haideți să vedem despre ce e vorba prima dată, pentru că, până la urmă, e o piață concurențială, statul trebuie să reglementeze tipul ăsta de serviciu – nu cred că se poate desfășura un serviciu așa, fără a fi reglementat sau fără a fi respectate niște reguli”.

Proiect de lege

Deputatul PSD Lucian Şova s-a gândit să reglementeze activitatea de ridesharing în România (denumind-o „covoiajare”), prin completarea Legii nr. 38/2003 a taximetriei.

Partea sensibilă, însă, este aceea că parlamentarul prevede că activitatea se va desfășura FĂRĂ ca șoferii să obțină profit, ci doar prin împărțirea costurilor deplasării cu pasagerii. (Puteți descărca de AICI întreaga inițiativă de act normativ.) Mai mult: parlamentarul nu specifică nici dacă pasagerii sunt asigurați, cum se întâmplă în cazul taximetriei.

Ideea care se desprinde…

…pare a fi nu atât cea a necesității unor reglementări în domeniu, cât mai ales a aplicării normelor în vigoare, prin controale regulate pe care autoritățile ar trebui să le întreprindă. Și, oricum, reglementarea nu ar trebui să fie una grosieră, cu includerea Uber în categoria taximetriei, ci una care să țină cont de noua realitate de transport urban, apărută după ce compania americană și altele ca ea au pătruns pe piața românească.

Ca o paranteză: aplicația Uber este departe de a fi perfectă: nu doar că GPS-ul (Waze) îi trimite pe șoferi în spatele blocurilor, ci există și lipsa unei reciprocități: în sensul în care călătoria se consideră încheiată numai în momentul în care conducătorul auto apasă pe butoanele necesare. Subliniem acest aspect, din cauză că au existat clienți taxați în gol (minute bune după ce coborâseră din mașină), doar fiindcă șoferul nu știuse – sau nu vrusese – să apese pe opțiunea „Călătorie încheiată”.

Să fim bine înțeleși: NU susținem supremația taximetriei în raport cu transportul Uber sau invers, ci vrem să scoatem în evidență că o mai pregnantă aplecare a autorităților către supravegherea sistemului de transport oferit de compania americană va elimina controversele privind activitatea fiscală a Uber în România, va preveni conflictele (precum cel din Cluj-Napoca) între taximetriști și uberiști și – mai mult – va asigura o concurență fără semne de întrebare.

2 comentarii la “Uber – revelaţia șoselelor sau alternativă-capcană la taxi? EXCLUSIV

  1. Ai dracului ăștia din mafia taxi. Le sunt amenințate încasările, de aceea e atâta agitație.Îi doare pe ei în cur de siguranță și taxe.

  2. alternativa capcana 🙂

    Propun sa reveniti cu noutati la articol, dupa ce verificati 50 de comenzi Taxi vs 50 de comenzi Uber…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *