Skip to content
Politică

Uciderea ursului Arthur, o manevră politică? Cine pierde din acest scandal

Scandalul provocat de uciderea ursului supranumit Arthur de către un prinţ austriac scoate din nou la lumină încrengăturile corupției din România. Dar, acesta ar putea avea şi consecințe nefaste directe asupra oamenilor de rînd, victime tot mai des ale atacurilor fiarelor sălbatice. Și faptul că incidentul de la Ojdula vine într-un moment suspect de potrivit ridică întrebarea dacă nu cumva împușcarea lui Arthur a fost premeditată, în cadrul unei operațiuni cu bătaie lungă.

Jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob argumentează această constatare prin câteva argumente publicate pe portalul inpolitics.ro: „Să reamintim cîteva elemente importante. Asupra României se fac de foarte mulți ani presiuni să stopeze vînarea anumitor sălbăticiuni, cu urșii la loc de cinste, urmați de rîși ori lupi. În 2004, cea mai puternică organizație ecologistă din lume, World Wide Fund, cerea guvernului Năstase să adopte un moratoriu de interzicere a vînării urșilor, pe motiv de amenințare cu dispariția. Îi țineau isonul organizației nume precum comisarul european Gunther Verheugen, Brigitte Bardot, Jacques Chirac ori premierul Jean Pierre Raffarin, brusc îngrijorați de soarta animalelor de la noi.

Degeaba încerca guvernul român să explice că e un fake news și urșii nu sunt deloc în pragul dispariției la noi.
Nu contrazici Europa!

La mijloc exista o explicație simplă: Europa ieșea foarte prost în statisticile privind speciile de animale. Potrivit celui mai cuprinzător studiu privind starea naturii la nivel european – „State of nature in the EU”, din mai 2015, cu referire la perioada 2007-2012, releva că se stă tot mai dramatic la toate capitolele: plante, pești, mamifere, păsări.

De ce se stătea prost? La fel de simplu: pentru că marile state occidentale lichidaseră urșii, lupii, mistreții, zimbrii ori rîșii pentru a-și proteja agricultura, dar, mai ales, turismul. Pentru că turismul în pădurile cu prădători e la fel de tentant ca scăldatul în apele unde vin să se împerecheze rechinii.

Soluția s-a găsit în obligarea statelor mărginașe, gen România, Ungaria, Bulgaria, să prezerve un număr cât mai mare de exemplare pentru ca media europeană să iasă bine, per ansamblu. Nici Franța, nici Germania, Italia, Spania ori Elveția nu acceptă importul de sălbăticiuni pentru a-și repopula pădurile, ca să nu își dea peste cap industria turismului. Dar toate sunt grijulii cu soarta animalelor din România.

În 2016, Directiva Habitate și presiunile cancelariilor europene, adesea deghizate în operațiuni ale unor ONG-uri gras stipendiate pe ușa din dos, a dus la interzicerea vînării urșilor la noi. În esență, e foarte bine ca animalele să nu fie împușcate, la urma-urmei, vînătoarea de plăcere e un obicei rămas din vremuri medievale care nu își mai are rostul într-o societate civilizată. Problema e că înmulțirea necontrolată a unor prădători fără inamici naturali poate ajunge să pericliteze dramatic societatea umană.

E ceea ce se întîmplă în România de ani buni, în special în zonele transilvane, Covasna, Harghita, Mureș, Brașov, Alba șamd. Dar urșii încep să coboare tot mai mult dinspre munte spre cîmpie, împinși de foame și de reducerea habitatului prin despăduriri. Dîmbovița, Prahova, Argeș, ori chiar Timiș și Arad, de unde dispăruseră de decenii. În stațiuni celebre, precum Sovata, după orele 18 oamenii nu mai ies din case. Nu mai e mult pînă cînd urșii vor ocupa terenul deja al mistreților din spatele Băneasa Shopping Center.

Sunt tot mai multe zone la noi în care a devenit riscantă nu plimbarea prin pădure, ci chiar prin comună ori oraș. Oamenii sunt sfîșîiați, vitele și caii la fel, copiii nu mai îndrăznesc să meargă la școli decît pe drumuri foarte ocolite. Tot mai mari regiuni devin nesigure.

Pentru că cel mai grav afectate zone sunt în județele sus pomenite, a revenit parlamentarilor UDMR sarcina de a cere răspicat și repetat măsuri din partea guvernelor României, în esență asta însemnînd reducerea efectivelor de urși, care, fără dușmani naturali, se înmulțesc vertiginos. Există nenumărate interpelări parlamentare pe această temă în ultimii ani ale udemeriștilor, ori ale popularilor. Acum, le-a ajuns cuțitul la os, însă.

Recent, reprezentanții Consiliilor Județelor Harghita, Mureș, Covasna și Brașov au trimis Parlamentului European o plîngere a disperării, analizată pe 24 februarie în Comisia pentru petiții„, scrie jurnalistul, care conchide că nici PNL, USRPLUS, Iohannis, Cîțu & comp nu își permit să supere marile cancelarii europene.

Citeşte articolul integral AICI.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *