Uniunea Europeană nu traversează deloc cea mai bună perioadă a ei. Are o grămadă de problemele urgente, iar românii încă se mai duc la Bruxelles și plâng pe la porți să-i scape cineva de PSD, după ce tot ei au votat PSD. UE pe care o știm astăzi este o Uniune îmbătrânită, cu mult prea puțini lideri (sau aproape deloc), săracă și în pragul falimentului moral, politic, economic, social. Diferențele dintre nord și sud s-au mărit atât de mult încât nu ar fi exclusă o fragmentare a Uniunii. Cine își imaginează că Marea Britanie va părăsi UE și ne va lăsa în pace, să ne vedem liniștiți de ale noastre, înseamnă că n-a înțeles niciodată marea problemă de securitate pentru britanici: Europa în sine.
Dar să ne uităm la Marea Britanie. Vrea să plece acasă pentru că UE se tarnsformă într-o uniune federală condusă de Germania și ajutată de Franța. Mulți vorbesc de binomul francez-german, lăudându-l pe Macron care deja a eșuat în Franța. Dacă președintele francez nu ar sta în umbra Angelei Merkel pentru a părea serios, nu l-ar asculta nimeni în Europa. Luat separat, nu impresionează pe nimeni. Să ne uităm la cum a gestionat Franța criza migranților, trimițându-i în țările vecine și apoi acuzându-i pe italieni că încalcă drepturile și libertățile migranților.
Totuși, situația s-au complicat pentru UE când Donald Trump s-a văzut amenințat de intențiile Franței și Germaniei de a forma o armată a Uniunii Europene. SUA are nevoie de UE dependentă de ea din punct de vedere militar, pentru că ulterior statele europene plătesc securitatea. Din acest punct de vedere, Trump are toată susținerea politicienilor din Congres. Separarea lui Trump de America ar fi o neglijare a intențiilor reale ale politicii externe a SUA. Pentru că atât Trump, cât și Congresul american au încurajat separarea Marii Britanii de UE și au sperat că alte state le vor urma exemplul. Tot ei sprijină războiul economic al lui Trump. Discursul anti-UE din Polonia sau România nu e deloc întâmplător, atât timp cât aceste state sunt parteneri fideli SUA.
Donald Trump a amenințat Uniunea Europeană și a pus statele partenere să aleagă: UE sau SUA, în chestiuni importante pentru viitorul Europei. Dar cum UE nu poate proteja țările aflate în pericol, precum România sau Polonia, acestea au fugit imediat spre Trump, provocând o rupere strategică a Uniunii. Numai că nu putem să ne credem îndrăgostiți de Europa, dar să dormim cu americanii. Acest lucru momentan este acceptat tacit de liderii europeni. Schimbarea nu va fi o luptă cu SUA, ci constrângerea țărilor europene să respecte direcțiile impuse de Bruxelles.
Joi, 17 ianuarie 2019, Parlamentul European a decis că poate să închidă robinetul fondurilor europene dacă nu se respectă statul de drept. Va fi primul mecanism prin care UE va încerca să-și controleze statele care se abat de la parcursul european. Ce țări au fost acuzate de încălcarea statului de drept? Ungaria, Polonia, România și Bulgaria. Dintre acestea, România și Polonia sunt parteneri fideli SUA, „frații de sânge” ai americanilor.
Următorul pas va fi o uniune fiscală la nivel european, care va distruge mitul Malta, Luxemburg, Irlanda sau România, țări ce s-au remarcat prin taxe și impozite foarte mici, comparativ cu statele puternice din Vest. Provocarea pentru UE va fi să propună această măsură astfel încât ea să nu distrugă complet suveranitatea statelor. Însă este evident că UE nu mai poate funcția în ritmul actual și are nevoie de uniune fiscală pentru a se proteja de statele cu o economie agresivă, precum SUA și China, în special, și pentru a-și resuscita economia îmbătrânită.
Vor exista mulți critici ai uniunii fiscale, primii care vor ieși la atac vor fi cei sprijiniți de SUA. Întrebarea pentru viitor va fi: Ne dorim o Uniune măcinată de economiile agresive sau o Uniune care poate lupta pentru ea însăși și care se poate proteja singură? Prețul plătit va fi renunțarea la suveranitate, dar poate exista suveranitate într-un stat sărac?
A sosit momentul să verificăm cât suntem de europeni, pentru că în declarații nu ne întrece nimeni. Mulți dintre noi am trăit cu visul american și cu legendele despre America. În 2019, vom trage linie și ne vom gândi – vrem o Europa a europenilor sau o Europa a SUA? De asemenea, să fim atenți la liderii europeni care vor candida la europarlamentare. Cel mai important nume de până acum este Silvio Berlusconi, fostul premier al Italiei. Dacă va obține mandat și îl va păstra, odată intrat în Parlamentul European, Berlusconi va alerga spre cele mai înalte funcții și își va construi o majoritate. Europarlamentarii nu vor fi capabili să reziste unui politician precum Berlusconi, chiar dacă nu mai e în cele mai bune zile ale lui la 82 de ani. Deși a pierdut alegerile în Italia și este în opoziție, asta nu-l împiedică să-l cheme uneori la palatul lui pe Matteo Salvini, vicepremierul Italiei și liderul Lega, și să negocieze agenda politică a Guvernului.
BERLUSCONI in 3 ani uita si cum il cheama
Doar asa, ca exercitiu stilistic, tanarul jurnalist nu greseste, dar … Sigur nu are dreptate ! Si asta pentru simplul fapt ca fara U.S. restul NATO ar fi … biscuiti pentru Rusia und China, mai ales in contextul actual !