Skip to content
Republica Moldova

Ultimul sunet la liceul român din Tiraspol. Nu ridică tricolorul, ca să poată intona imnul

Vadim Țâgănaș

Fațada clădirii liceului „Lucian Blaga“ din Tiraspol: tencuiala mov e decolorată, pe alocuri formează pete închise. Coridoarele sunt slab iluminate, pe jos se întinde un linoleum de culoare cărămizie. Pereții, albaștri denivelați, se decojesc pe alocuri și sunt traversați de dâre și crăpături. Clasele sunt amenajate în stilul anilor ’90 ai secolului trecut: tapete ornamentate floral, draperii transparente. Doar mobila și băncile par noi, dar nu sunt, potrivit deschide.md.

Pe scurt, după cum arată, instituția amintește, mai curând, sediul unui colhoz din vremurile revolute, nicidem o „fortăreață“ a românității, cum mai auzim în unele discursuri patetice. Liceul nu are o sală sau un teren de sport, nu are nici ospătărie, iar mâncarea este adusă de la o școală rusă din apropiere.

Dacă ai număra câți bani au intrat aici de-a lungul anilor, ca donații, te-ai mira foarte.

Dar am venit aici mai cu seamă pentru „ultimul sunet“: eveniment întotdeauna emoționant și care, la rigoare, poate spune și ceva mai mult decât îngăduie aparențele. Pe coridoare, de altfel, se aude forfotă: elevii și profesorii se pregătesc! În definitiv, asta e ceea ce contează cu adevărat!

Cunoaștem cu toții cum milițienii transnistreni interziceau intonarea „Imnului“ Republicii Moldova și onorarea Tricolorului la liceele și școlile românești din stânga Nistrului. Tam-nesam, se stingea lumen chiar înaintea intonării imnului.

Raisa Pădurean, directorul adjunct al liceului, spune că într-un an au intonat imnul în incintă, lăsându-i pe securiștii transnistreni cu buza umflată…

În cele din urmă, au căzut la o înțelegere: ei nu mai arborează tricolorul la careurile de 1 septembrie sau în cadrul celor prilejuite de ultimul sunet, iar zbirii nu mai împiedică intonarea imnului. Și totuși, sfidându-i, elevii și-au prins de piept câte o panglică tricoloră, câte un brâu, cravată sau papion cu același tricolor românesc…

Asta se întâmplă și acum, la careul din anul curent, prilejuit ultimului sunet: niciun tricolor arborat, ca în anii trecuți, la intrarea în liceu, sute, în schimb, mișunând în ochii celor trei securiști transnistreni ce sfredelesc mulțimea ce viemuiește gălăgioasă și fericită peste gard.

Careul din spatele liceului așteaptă să-și facă apariția două coloane ce urmează să treacă prinr-o arcă improvizată, ornată în cele trei culori românești. E vorba de absolvenții clasei a 9-a și de cei 18 absolvenți ai clasei a 12-a. Ei vor trece printr-o cupolă formată din buchete pe care le țin deasupra capetelor lor elevii claselor mai mici.

Raisa Pădurean dă ultimele instrucțiuni: „Eu știu că unora le vine a râde, dar haideți să nu râdem. Pe urmă o să ne hlizim unii de alții. Și, mai ales, la intonarea imnului de stat: mâna, frumușel, ori la piept, ori la picior, ascultăm nemișcați! Ne-am înțeles? Și a noua — la fel!”

Ion și Anastasia, doi eminenți ai liceului, sunt invitați în fața careului pentru a inaugura sărbătoarea. „Onorați oaspeți, iubiți profesori, dragi părinți și elevi! Bine v-am găsit în culorile vii și calde de primăvară la sărbătoarea ultimului sunet”, rostește Ion la microfon, domolind întrucâtva agitația. Anastasia continuă cu o poezie — „Iubirea e-n razele de soare” — după care expune câteva idei despre „elevii care prin străduință urcă scara cunoștințelor”…

În careu sunt invitați absolvenții gimnaziali: elevii clasei a noua. Tinerii trec perechi, ținându-se de mâini, prin cupola de flori și prin arca tricoloră, acompaniați de versurile imnului școlar: „Să cântăm, să dansăm, să visăm! Hai să fim buni colegi de liceu. Să iubim, să sperăm, să iertăm! Hai să fim prieteni mereu!”.

Elevii se aliniază în careu, imnul este întrerupt, și sunt invitați absolvenții clasei a 12-a. Îmbrăcați în straie naționale, fiecare având câte un tricolor prins la piept, ei intră în careu însoțiți de melodia Anișoarei Puică, „Învățătorii mei, învățători. Azi am venit să vă aducem flori. Și lacrime, și lacrime de dor…”.

Momentul, deși cam patetic, este profund emoționant pentru părinții acestor elevi: pe unii îi surprind ștergându-și pe furiș ochii cu batistele…

„Pentru intonarea imnului Republicii Moldova, vă rugăm să luații poziția de drept”, este îndemnul directorului-adjunct. Elevii din clasa a 12-a își pun mâinile la inimă, ascultă cu fruntea ridicată semeț, iar unii, pesămite, fredonează…

Vorbește reprezentantul ombudsamanului pentru drepturile omului în Transnistria. El îi îndeamnă pe elevi să „ducă mândria acestui liceu, Lucian Blaga, în toată lumea!“.  „Nu uitați“, mai adaugă, „de învățătorii voștri, care, ca niște agricultori iubitori, ca și moldoveanul, de pământ și de țară, v-au protejat de ierburile cele rele, v-au dat nu numai cunoștințele, dar și sufletul!”…

Sunt înmânate diplomele de onoare: pentru eminenți, olimpicii la matematici și română, pentru cei care s-au făcut remarcați în sport. O profesoară îi dojenește în șoaptă pe niște pici din clasele primare: „Asta nu e gramotă, e diplomă!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *