Skip to content
Opinii & Analize

Un an de la alegerile europarlamentare. Ce ne poate spune scrutinul de anul trecut despre viitoarele alegeri din România

Acum două zile s-a împlinit un an de zile de la scrutinul pentru Parlamentul European, eveniment ce avea să marcheze începutul declinului pentru Partidul Social-Democrat, materializat câteva luni mai târziu în pierderea guvernării și înfrângerea categorică în alegerile prezidențiale. Cum am putea să anticipăm mai bine confruntările politice din 2020, dacă nu privind retrospectiv lucrurile și reflectând asupra implicațiilor pe termen lung ale evenimentului din 26 mai 2019.

În lipsa unor dezbateri reale privind programele politice, tema corupției a fost una utilizată pe scară largă în alegerile din România pentru discreditarea adversarului politic. Tema a avut tracțiune și din cauza faptului că fenomenul corupției este unul grav la nivelul țării, iar România rămâne unul dintre cele mai corupte state din Uniunea Europeană (vezi de pildă indexul Transparency International). Totuși, niciodată în ultimii ani, tema corupției nu a dominat atât de puternic agenda publică și competiția electorală ca la alegerile pentru Parlamentul European de anul trecut. Trebuie spus că tema corupției în cazul alegerilor europarlamentare de anul trecut a fost potențată și de referendum-ul pe Justiție care a însoțit-o. Este foarte posibil ca această temă să fie prezentă și în alegerile viitoare (locale și parlamentare), fiind concurată, în contextul pandemiei de coronavirus, și de problematica economiei și a sistemului de sănătate.

" "

În cadrul alegerilor europarlamentare de anul trecut s-a putut observa limpede și existența unui vot de protest. Din punct de vedere al psihologiei alegătorului, votul de protest poate fi dat pentru o forță politică nouă, pentru cel mai radical adversar al țintei protestului, sau pentru cel mai puternic adversar al ei. Important în acest caz e că, în cadrul votului de protest, alegătorul tinde să fie mai indulgent cu alternativa pentru care votează decât ar fi fost în condițiile normale ale unui vot convențional. Cu alte cuvinte, îi pot fi iertate minusurile în mai mult sau mai puțin conștient. În România, la alegerile europarlamentare ținta protestului a fost Partidul Social-Democrat și președintele acestuia, Liviu Dragnea. Alături de PNL, unul dintre principalii beneficiari ai votului de protest a fost alianța USR-PLUS, care ulterior în condiții de vot convențional, nu a mai putut obține aceleași rezultate la prezidențiale. Configurat el însuși inițial ca un partid de protest, USR, în condițiile în care nu exploatează tema corupției și în lipsa unor resentimente puternice din partea electoratului are șanse mici de a obține un scor similar cu cel de anul trecut, la viitoarele alegeri – locale și parlamentare.

O implicație adițională a alegerilor europarlamentare de anul trecut și neglijată complet de mass-media din țară unde încă lipsesc analizele serioase de political science, este cea legată formarea majorităților parlamentare. După scurte episoade de hegemonie ale USL (2012 – 2014) și PSD (după alegerile parlamentare din 2016 și până la căderea cabinetului condus de Viorica Dăncilă în toamna lui 2019) sistemul tinde din nou spre un multipartidism echilibrat. Or lucrul acesta este benefic pentru că România are caracteristicile unei democrații consociaționale. Alegerile parlamentare viitoare nu vor altera cel mai probabil tendința spre acest multipartidism echilibrat cu 6-7 formațiuni politice reprezentate în Parlament.

În concluzie, alegerile europarlamentare de anul trecut au avut implicații politice pe termen lung, iar șansele sunt ca la viitoarele alegeri locale și parlamentare să vedem încă o parte din consecințele scrutinului din mai 2019.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *