Există percepția, într-o bună măsură corectă, că mulți dintre ofițeri superiori români, inclusiv unii dintre generalii în rezervă, ar fi susținători ai „suveraniștilor” și fani Călin Georgescu. Expertul în securitate Hari Bucur Marcu explică acest paradox.
„De ce sunt atât de mulți miliari, mai ales ofițeri superiori, care îl promovează pe Călin Georgescu și, până la el, îl simpatizau pe «tribunul» Vadim Tudor?” este întrebarea de la care pornește Hari Bucur Marcu și la care încearcă să ofere un răspuns.
„Era vorba despre militari din generația mea, adică ofițeri, maiștri militari și subofițeri, deveniți activi în anii 1970, după ce făcuseră școală civilă de 10, 11 și 12 clase, cu examen de «maturitate» (modelul rusesc) sau de bacalaureat și apoi o școală militară de ofițeri/subofițeri. Iar o parte dintre ei au ajuns chiar să își completeze studiile cu doi ani de Academia Militară, dobândind astfel o licență în științele militare. I-am putea numi generația de militari de sacrificiu, pe toți ăștia”, spune Hari Bucur Marcu.
Motivele pentru care unii dintre ei au ales să se dedice unei cariere militare au fost diverse. Hari Bucur Marcu menționează trei motive.
„Ei au ajuns în meseria armelor din trei motive: din convingere patriotică (începând cu 1967 și cu vârfuri de sarcină în 1968, 1973 și 1974, spectrul războiului regional, dinspre Orientul Mijlociu și Mediterana, cu momentul Praga 1968 inclusiv dăduse meseriei armelor o altă conotație pentru tinerii români), din oportunism pentru dezvoltarea personală (plecatul garantat de la «coada vacii», pe care erau ei obligați să o scoată la păscut, dacă voiau să rămână acasă) și din garantarea unei cariere sigure și de clasă de mijloc, în societatea socialistă în curs de dezvoltare”, mai spune expertul.
Fostul dictator Nicolae Ceaușescu a deprofesionalizat armata. Așa s-a ajuns ca armata să fie folosită la diverse munci, exploatându-i crunt pe tinerii militari care erau obligați să facă armata.
„Doar că, începând cu 1974 (Congresul al XI-lea al PCR), Ceaușescu a decis că Armata României nu mai trebuie să fie bine pregătită în întregimea ei, ci doar anumite elemente din compunerea ei. În loc să conteze pe o armată bine echipată, bine înarmată și bine instruită, Ceaușescu a lansat «teza» apărării patriei de către întregul popor, cu inamicul nenominalizat (orice inamic), prin formarea de «cetăți de muncă, luptă și apărare», în care rolul Armatei nu mai era precizat cu claritate”, menționează Hari Bucur Marcu.
Citește mai mult AICI
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
