Skip to content
Externe

Un miliardar american care a finanţat campania lui Trump s-a aflat și în spatele Brexitului: cum poți schimba harta lumii cu fake news țintite

brexitcentral.com

Uniunea Europeană a înregistrat un eveniment istoric în data de 31 ianuarie 2020, atunci când Marea Britanie a părăsit blocul comunitar, la 47 de ani de la aderare. Primele semne de îndoială legate de acuratețea acestui demers au apărut încă din data de 23 iunie 2016, ziua în care britanicii au decis prin referendum că vor să iasă din blocul european, cu sprijinul fenomenului „fake news”, care a alimentat intens rețelele de socializare.

Mai mult decât atât, dezvăluirile făcute în presă încă din 2017 au arătat că o firmă din reţeaua Cambridge Analytica ar fi primit ilegal sume mari de bani, prin ocolirea legilor electorale, ca să desfăşoare campanii de influenţare a electoratului.

Cum se câștigă voturi în era fake-news

La fel ca în campania președintelui american Donald Trump, compania Cambridge Analytica ar fi exploatat în scop electoral datele de pe Facebook a zeci de milioane de cetăţeni.

Un fost angajat al companiei americane, Christopher Wylie, a dezvăluit pentru publicaţiile „The New York Times” şi „The Observer” că firma a fost implicată în campania pentru ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană. Cambridge Analytica era deţinută de miliardarul specializat în tranzacţii speculative Robert Mercer şi condusă la acea vreme de Steve Bannon, fost președinte executiv al Breitbart News, o platformă de știri, opinii și comentarii, de la care a plecat pentru a lucra la campania lui Trump. În 2015, Bloomberg l-a catalogat pe Steve Bannon ca fiind „cel mai periculos agent politic din America”.

Christopher Wylie a mai lansat și teoria conform căreia „este absolut rezonabil să spunem că rezultatul referendumului ar fi fost altul dacă nu s-ar fi trişat”. Declarația specialistului în comunicare are ca fundament faptul că în derularea campaniei pentru referendum s-au utilizat mai multe tehnici de manipulare pe reţelele sociale, avertizând totodată asupra faptului că „democrația britanică a fost deturnată” prin manipularea „big data” și folosirea unor strategii militare.

Cu alte cuvinte, un miliardar care a finanţat campania lui Trump s-a aflat și în spatele Brexitului, prin consultanţă pentru construirea unei baze de date cu votanţii nehotărâţi de pe Facebook. Cu ajutorul inteligenţei artificiale și în baza datelor strânse online au fost concepute profile de personalitate, după care Leave.EU (tabăra celor care doreau ieșirea din UE) a trimis informații ţintite internauților, cu scopul de a-i convinge să voteze pentru ieşirea din Uniune.

Miliardarul Robert Mercer este un vechi prieten al politicianului britanic Nigel Farage, membru al Parlamentului European și unul dintre cei mai fermi susţinători ai ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană. Directorul de comunicare al Leave.EU, Andy Wigmore, a declarat pentru „The Observer” că prietenia de lungă durată cu Nigel Farage l-ar fi determinat pe Mercer să își ofere ajutorul campaniei Brexit.

Legăturile lui Nigel Farage cu WikiLeaks, Trump și Rusia

Rolul în derularea Brexit al lui lui Nigel Farage, fostul lider al Partidului Independenței din Marea Britanie (UKIP), de extremă dreapta, care a fost un aliat al lui Bannon și Trump, a stârnit interesul mai ales după ce a fost văzut în 2017 la Ambasada Ecuadoriană din Londra, acolo unde s-a refugiat Julian Assange (fondatorul WikiLeaks, site care a dezvăluit mii de documente confidenţiale americane).

Farage a spus că s-a întâlnit cu Assange o singură dată, dar a refuzat să mărturisească de cât timp se cunoaşte cu acesta, iar biroul de presă al FBI-ului a refuzat să răspundă întrebărilor legate de politicianul eurosceptic. Nigel Farage nu este suspect formal, dar anchetatorii cred că el deţine informaţii importante. „Dacă observăm cine se află între Rusia, WikiLeaks, Julian Assange şi apropiaţii lui Donald Trump, persoana care are legături cu toate părţile este Nigel Farage. El este în centrul acestei relaţii„, a explicat o sursă citată de cotidianul britanic „The Guardian”.

Istoricul colaborării dintre Cambridge Analytica și Leave.EU

Conform unor e-mailuri din octombrie 2015, care au apărut în presa internațională, Steve Bannon a participat în discuțiile purtate de Cambridge Analytica cu liderii Leave.EU, care au și lansat imediat o campanie menită să îi convingă pe britanici să susțină un referendum în favoarea ieșirii din Uniunea Europeană.

În mai 2018, The Wall Street Journal anunța că firma de consultanţă Cambridge Analytica, acuzată că a accesat ilegal datele a zeci de milioane de utilizatori și în campania preşedintelui SUA Donald Trump, dar şi în cea pro-Brexit, precum şi Grupul SCL, își vor înceta operaţiunile. La scurt timp, directorii Cambridge Analytica au înființat o firmă nouă, Emerdata, care are legături cu Erik Prince, fondatorul Blackwater și susținător al lui Donald Trump. Fiicele lui Robert Mercer, Rebekah şi Jennifer Mercer, s-au alăturat consiliului de administraţie al noii companii de consultanţă construite de foştii directori ai Cambridge Analytica. Alexander Nix, fostul directorul general de la Cambridge Analytica, a preluat aceeaşi funcţie la compania de consultanţă Emerdata, la fel şi Julian Wheatland, care era preşedintele Grupului SCL, din care făcea parte controversata firmă intrată în insolvenţă.

Pionier al cercetării în domeniul inteligenţei artificiale, Robert Mercer a acționat în Marea Britanie atât prin Cambridge Analytica, dar și prin AggregateIQ, o companie canadiană de analiză online.

UE fără Marea Britanie

Uniunea Europeană a fost părăsită de cel de-al treilea contributor net la bugetul Uniunii Europene, Marea Britanie, un membru care plătea cotizația fără a avea o listă de cheltuieli, ceea ce înseamnă că bugetul UE va fi mai sărac cu 13 miliarde de euro anual.

Relațiile dintre UE și Marea Britanie au debutat greu, deoarece Marea Britanie nu a făcut parte din nucleul celor 6 țări care au format Comunitatea Economică Europeană (C.E.E.), predecesoarea Uniunii Europene. De altfel, aplicațiile Marii Britanii la C.E.E. au fost respinse de către președintele Franței la acea dată, Charles de Gaulle, care a invocat incompatibilități de natură economică între Europa continentală și Marea Britanie, precum și ostilitatea celei din urmă față de proiectul pan-european.

Chiar și după aderarea Marii Britanii la C.E.E. în 1972, relația nu a fost una simplificată. În 1975, a avut loc un prim referendum pentru ieșirea Marii Britanii din Comunitatea Economică Europeană, însă rezultatul a fost covârșitor în favoarea apartenenței Marii Britanii la spațiul european, iar în 1979, Marea Britanie nu a adoptat Sistemul Monetar European (prin care s-au pus bazele monedei Euro). În același an, prim ministru al Marii Britanii a ajuns Margaret Thatcher, cel mai longeviv prim ministru britanic al secolului XX, care într-un discurs ținut la Bruges a întărit necesitatea menținerii suveranității Marii Britanii, arătându-și scepticismul față de proiectul european.

Noi nu am retras cu succes barierele impuse de statul britanic doar ca să le vedem reimpuse la nivel european de un Super-Stat european exercitând o nouă dominație de la Bruxelles. Desigur că dorim să vedem Europa mai unită și având un sens mai larg al scopului comun. Însă asta trebuie să se întâmple într-un fel care să conserve tradițiile diferite, puterile parlamentare și simțul mândriei naționale ale fiecărei țări; pentru că acestea au fost sursa vitalității Europei de-a lungul secolelor”, spunea Margaret Thatcher.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *