Skip to content
Opinii

Unde ne sunt liderii?

psnews.ro

Întrucât la capătul cursei electorale se află puterea, campaniile aduc la suprafaţă ceea ce este mai bun şi ceea ce este mai rău în oameni. Întotdeauna în timpul campaniei electorale, axele mediatice sunt dihotomiile democrat vs. totalitar, reformator vs. antireformator, tânăr, energic vs. bătrân, depăşit de timp, corupt vs. cinstit, și, mai nou, norocos vs. ghinionist.

Ce a adus însă cea mai anostă campanie electorală din ultimii 30 de ani? Dezamăgire. Cu toate acestea, alegătorii au venit în număr mare la urne, parcă pentru a lansa un mesaj ca un strigăt de ajutor anostei clase politice.

În toată lumea civilizată, inclusiv în țările pe care nouă românilor ne place să le privim de sus, justificat sau nu, cum sunt Turcia sau Rusia, alegătorii cer politicienilor să fie în contact cu ei. Mai mult ca niciodată, liderii lumii dau seama poporului lor pentru tot ceea ce fac și acceptă feed-back-ul direct. Și nu, nu sunt niște postări anoste ale unor echipe de campanie, ci politicienii au mesaje colocviale. Altfel spus, mulți dintre candidații la orice tip de alegeri electorale pe care le-am avut în ultimii ani în România, ar fi dispărut de mult timp de pe scena politică.

Inspirați de campaniile americane, de exemplu, pe care le regăsim în nenumărate filme și seriale, la prezidențialele din 2019 toți am sperat la o competiție dinamică, reală, în care adversarii politici să vină cu argumente precum: cine au fost, cine sunt şi cu ce proiecte vin în fața alegătorului.

Ce așteptări am avut de la candidații la funcția strategică în statul român, aceea de președinte? Păi în primul rând, aș fi vrut să văd programe bazate strict pe atribuțiile constituționale, mi-aș fi dorit să fie realiști, capabili să se auto-aprecieze obiectiv, să nu își facă un scop din propria auto-afirmare, dar și să aibă curajul și verticalitatea de a îndrăzni să aprecieze obiectiv valoarea prestaţiilor viitorilor omologi în arena internaţională.

Sunt conștientă că spectacularizarea şi personalizarea politicii au făcut să dispară conceptele care ar trebui să îi definească pe toți candidații politici, dacă sunt lideri buni sau răi, autoritari sau democraţi. Orice alegător, chiar și din cel mai îndepărtat cătun, știe că în campania electorală se construieşte imaginea candidaților, o imagine care trebuie să răspundă nevoilor, aşteptărilor electoratului, pentru că un popor sărac nu va accepta să fie condus de un premier cu viziuni capitaliste extreme, o societate aristocratică nu va dori promovarea unui parvenit, așa cum o societate zguduită de crize economice nu va promova un oligarh.

Ce e cu adevărat grav pentru România, este că publicul a devenit imun la manipulare și la minciuna electorală și, prin urmare, consilierii de imagine nu mai încearcă să identifice noi mecanisme de gestionare, care să reînnoiască imaginea actorului politic, ci s-au subordonat total serviciilor secrete și diversiunilor create fără mănuși, împingând astfel în plan secund campania electorală, pentru a lăsa locul unor evenimente fără nici o legătură cu alegerile prezidențiale.

Indiferent de rezultatul alegerilor prezidențiale, rămâne întrebarea: ”Unde ne sunt liderii?”. Sunt analişti politici care susţin că renaşterea clasei politice din România va putea avea loc doar în situaţia în care partidele politice actuale nu se vor mai afla pe scena politică împreună cu personajele incompetente şi corupte care le conduc acum, iar odată cu acestea trebuie să dispară şi unele dintre organizaţiile societății civile cu derapaje grave, locul lor urmând a fi luat de alte organizații, care îşi vor lua în serios rolul de supraveghere reală, constantă și asumată a modului în care se iau deciziile politice şi economice care influentează viaţa a milioane de români.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *