Aprovizionarea cu medicamente nu e un subiect „neutru”: orice lipsă de citostatice, insulină sau tratament pentru boli rare se traduce direct în panică, neîncredere și revoltă. În acest peisaj fragil, Compania Națională Unifarm – transformată în anii pandemiei în simbol al pierderilor la stat – revine, în 2025, cu un rol mult mai puțin spectaculos, dar esențial: infrastructura prin care statul aduce în țară medicamentele pe care piața privată le ocolește. După conversia datoriilor istorice și curățarea bilanțului, Unifarm livrează milioane de unități pentru „nevoi speciale” și pe „canalul de urgență”, devenind plasa de siguranță a unui sistem sanitar aflat încă sub presiune.
Cuprins:
-
De la simbolul pierderilor din pandemie la bilanț curat
-
Ce înseamnă, concret, medicamente pentru „nevoi speciale”
-
Statul intervine acolo unde piața se retrage
-
Unifarm și reziliența de securitate – legătura cu NATO
-
Lecțiile pandemiei – ce garanții avem că nu se repetă
-
Concluzie – infrastructură de stat, nu „gaură neagră”
1. Unifarm revine în prima linie a aprovizionării cu medicamente
Aprovizionarea cu medicamente este, probabil, unul dintre cele mai sensibile subiecte pentru orice guvern. Când un citostatic lipsește din farmacie sau un tratament pentru boli rare nu mai apare pe stoc, pentru pacient nu mai contează cine este ministru, ci dacă medicamentul ajunge sau nu la timp. În acest decor, Compania Națională Unifarm revine, în 2025, cu un rol clar definit: infrastructură de stat care acoperă golurile lăsate de piața privată și aduce în țară exact produsele farmaceutice pentru care nu există alternativă.
Datele oficiale ale Ministerului Sănătății, printr-o notă de informare privind situația economico-financiară și operațională a C.N. Unifarm S.A., arată o schimbare de paradigmă: de la pierderi contabile masive, generate în perioada pandemiei, la capitaluri pozitive, profit operațional și un volum în creștere de medicamente pentru „nevoi speciale” și pentru „canalul de urgență” – exact acolo unde presiunea socială este maximă (date confirmate, Ministerul Sănătăți, 2025).
2. De la simbolul pierderilor din pandemie la bilanț curat
Compania Națională „Unifarm” – S.A., societate pe acțiuni deținută integral de stat prin Ministerul Sănătății, definită oficial ca fiind de interes strategic național.
Ministerului Sănătății explică explicit că pierderile contabile înregistrate de Unifarm din anul 2020 nu aparțin activității de bază, ci sunt efectul achizițiilor, stocărilor și livrărilor de materiale sanitare realizate în perioada stării de urgență și de alertă, la prețuri negociate de structuri specializate din aparat și aprobate de Guvern. Cu alte cuvinte, bilanțul a fost „încărcat” de costurile unui moment excepțional, nu de modul curent de funcționare al companiei
Printr-o hotărâre de guvern emisă în 2025, obligațiile bugetare principale rezultate din aceste operațiuni au fost convertite în acțiuni, ceea ce a permis ștergerea pierderilor istorice și reechilibrarea capitalurilor proprii. În paralel, compania a înregistrat profit operațional atât în 2023, cât și în 2024.
Indicatorii sintetici arată tranziția de la „gaura neagră” la companie sănătoasă:
- capitaluri proprii negative, de peste un miliard de lei, transformate în capitaluri pozitive, estimate la aproape 70 de milioane de lei la finalul lui 2025;
- pierderi de sute de milioane de lei, transformate într-un profit estimat de circa 900 de milioane de lei în 2025.
Nu este vorba de „contabilitate creativă”, ci de o operațiune de curățare a bilanțului și de reașezare a companiei într-un rol clar: instrument de politică publică, nu simplu jucător comercial.
3. Ce înseamnă, concret, medicamente pentru „nevoi speciale”
Subiectul aprovizionării devine pozitiv atunci când este legat de rezultate concrete pentru pacienți. Nota Ministerului Sănătății detaliază două categorii strategice: autorizațiile pentru „nevoi speciale” și „canalul de urgență”.
„Nevoi speciale” înseamnă medicamente care nu sunt disponibile prin canalele obișnuite de distribuție, dar sunt indispensabile pentru anumiți pacienți sau tipuri de patologii. Sunt produse pentru care nu există alternativă terapeutică ușor de substituit, iar lipsa lor poate bloca tratamente oncologice, terapii cronice sau scheme pentru boli rare.
Datele arată o creștere continuă:
- în 2023 au fost eliberate 20 de autorizații pentru nevoi speciale;
- în 2024, numărul a crescut la 37;
- până în noiembrie 2025, se ajunge deja la 80 de autorizații.
Pe dimensiunea volumului, situația este la fel de elocventă:
- unități terapeutice aflate în discontinuitate, livrate pe baza solicitărilor de nevoi speciale în perioada 2022–prezent: 16.888.418;
- pe „Canalul de urgență”, Unifarm a livrat în 2024 doar 3.490 de unități, dar până în noiembrie 2025 cifra sare la 572.848 de unități terapeutice (date confirmate, MS, 2025).
Când corelezi aceste cifre cu episoadele de criză resimțite în ultimii ani de pacienți și medici, mesajul devine clar: în loc să avem doar comunicate despre „lipsa medicamentelor”, există o infrastructură de stat care intervine punctiform, cu autorizări și volume crescute, exact în zona de risc.
4. Statul intervine acolo unde piața se retrage
De ce este nevoie de o companie de stat puternică într-o piață unde există deja distribuitori privați și lanțuri farmaceutice? Nota de fundamentare nu ocolește acest răspuns.
Pe scurt, există segmente de piață cu profitabilitate redusă sau volatilă – medicamente vechi, produse pentru boli rare, tratamente cu cerere relativ mică, dar critică. În aceste zone, distribuitorii privați fie nu au interes economic, fie nu își asumă riscul de a menține stocuri suficiente.
Aici intră în scenă Unifarm. Compania preia explicit rolul de „plasă de siguranță” pentru piața internă, aprovizionând cu medicamente chiar și în condiții de profitabilitate redusă. Nu concurează clasic cu distribuitorii privați pe zonele cele mai bănoase ale pieței, ci acoperă golurile lăsate de mecanismele strict comerciale.
Pentru pacient, diferența este simplă: fie există o entitate de stat care intervenie când un produs dispare de pe raft, fie nu există. Iar, în acest moment, datele arată că Unifarm joacă acest rol de ultim furnizor de siguranță.
5. Unifarm și reziliența de securitate – legătura cu NATO
Unde se poziționează această companie în arhitectura mai largă de securitate? Nota Ministerului Sănătății atrage atenția că Unifarm se regăsește în pilonul 5 al rezilienței NATO:
„Capacitatea de a face față unui număr mare de victime și crizelor sanitare majore: asigurarea că sistemele civile de sănătate pot face față și că sunt disponibile stocuri suficiente de produse medicale sigure.”
Nu vorbim, așadar, doar despre o întreprindere de stat care importă medicamente, ci despre o piesă din mecanismul de reziliență sanitară evaluat la nivel aliat. Unifarm este furnizor agent NATO, reconfirmat în 2022, ceea ce înseamnă standarde de stocare, trasabilitate și capacitate de răspuns evaluate dincolo de granițele României
Într-o Europă care a descoperit, în pandemie, cât de vulnerabile sunt lanțurile de aprovizionare, faptul că România are o infrastructură farmaceutică de stat integrată în mecanismele NATO este un element de stabilitate, nu o simplă notă de subsol.
6. Lecțiile pandemiei – ce garanții avem că nu se repetă
Rămâne însă întrebarea esențială: cum păstrăm această companie în zona soluțiilor și evităm revenirea la scandalurile din trecut?
Experiența pandemiei a arătat că o companie de stat cu rol strategic poate fi împinsă rapid într-o zonă de opacitate, presiune politică și achiziții contestate. Tocmai de aceea, dacă vrem ca Unifarm să fie un motiv de încredere – nu de suspiciune – în discuția sensibilă despre aprovizionarea cu medicamente, sunt necesare câteva garanții democratice:
– raportări publice periodice privind stocurile strategice, autorizațiile pentru nevoi speciale și utilizarea canalului de urgență;
– indicatori de performanță clari, legați de accesul pacienților la tratamente critice, nu doar de profit;
– audit extern independent, publicat într-o formă accesibilă;
– reguli stricte de numire a managementului, care să limiteze rotația pur politică și să întărească componenta profesională (propuneri de politică publică, nivel speculativ).
Subiectul rămâne sensibil, iar neîncrederea publicului – justificată parțial de erorile trecutului – nu dispare peste noapte. Dar tocmai aici apare șansa unui „pozitiv” credibil: să arăți că o structură de stat criticată în pandemie a fost reparată, reașezată și folosită pentru a proteja pacienții, nu pentru a genera noi găuri în buget.
6. Concluzie – infrastructură de stat, nu „gaură neagră”
În 2025, după un ciclu complet de ajustare financiară și operațională, C.N. Unifarm S.A. arată, în documentele oficiale ale Ministerului Sănătății, ca o companie cu bilanț curat, capitaluri pozitive și profit operațional, cu un rol bine definit în aprovizionarea cu medicamente a pacienților vulnerabili și în mecanismele de reziliență NATO.
Un actor de stat care, dacă este ținut sub reguli clare și control public, poate face exact ceea ce piața privată nu are interes să facă: să aducă, să păstreze și să livreze medicamente cu marjă mică, dar cu importanță vitală.
Pentru că în spatele fiecărei autorizații de „nevoi speciale” și al fiecărui transport pe „canal de urgență” nu se află doar cifre în tabele, ci un număr de pacienți pentru care alternativa nu există.
Subiectul aprovizionării cu medicamente nu va deveni niciodată unul „ușor”. Dar poate deveni unul în care să putem spune, cu date pe masă, că statul a învățat ceva din pandemie și a pus la punct, în sfârșit, o infrastructură de siguranță care funcționează pentru cei mai vulnerabili. Iar în 2025, Unifarm este, cel puțin în documentele oficiale, chiar această infrastructură.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
